În noiembrie anul trecut, acţionarii grupului de presă românesc ZYX Publishing Group au anunțat că Plūrālis, companie cu sediul în Olanda, dedicată susţinerii presei independente, a informat statul român (Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe, CEISD) de intenţia unei investiţii minoritare în HotNews şi în celelalte publicaţii ale grupului. Investiția urmând să fie sub forma unei majorări de capital, potrivit unui e-mail transmis redacției StartupCafe.ro de către Dragoș Vîlcu și Răzvan Ionescu, acționarii principali ai ZYX Publishing Group.

În ianuarie anul acesta, Plūrālis BV, sub administrația Fondului de Investiții pentru Dezvoltarea Media (MDIF), a devenit acționar minoritar al grupului media Ukrainska Pravda.

Atunci când un sistem complex este departe de echilibru, mici insule de coerență într-o mare de haos au capacitatea de a transforma întregul sistem către un nivel de ordine superior. (Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie)

Read more

„Mă uit la Poirot. O adaptare cinematografică a celebrului roman al Agathei Christie despre o crimă în timpul unei expediții arheologice din Mesopotamia. Mă întreb de ce, în romanele polițiste care implică arheologie, criminalul este întotdeauna un arheolog? Ei bine, desigur, sunt creaturi ciudate, te poți aștepta la orice de la ele”. (Alexander Butyagin)

„Dar de ce, o, cerule, nu mi s-a dat mie să trăiesc în Pompei și să fiu scufundat acolo? Nu aș fi fost martorul morții patriei mele astăzi ” (Julian U. Niemcewicz, scriitor polonez)

Arheologul din Sankt Petersburg, Alexander Butyagin, se află în arest la Varșovia, unde a fost reținut, la 4 decembrie, de către Agenția Poloneză de Securitate Internă, ABW.

Șeful Sectorului de Arheologie al Regiunii de Nord a Mării Negre de la Departamentului Lumii Antice al Muzeului Ermitaj era căutat, la cererea Ucrainei, care i-a deschis un dosar penal în ianuarie 2022, în temeiul unui articol care incriminează operațiunile ilegale de căutare la siturile arheologice, distrugerea sau deteriorarea acestor situri, în timpul săpăturilor din Crimeea (după anexarea acesteia de către Rusia). Serviciul de Securitate al Ucrainei susține că, împreună cu Poliția Națională și Parchetul, a adunat probe împotriva lui Butyagin „care jefuiește patrimoniul cultural ucrainean în Crimeea, aflată temporar sub ocupație”. „Expediția sa arheologică în peninsulă a cauzat Ucrainei pierderi de peste 200 de milioane de grivne”.

La 15 ianuarie, o instanță poloneză urma să se pronunțe cu privire la extrădarea lui Butyagin în Ucraina. Dar s-a decis că prelungirea arestării până la 4 martie este necesară pentru executarea eficientă a procedurii de extrădare.

În noiembrie 2025, Butyagin a anunțat că urma să suțină 4 conferințe în Europa.

Read more

„Moartea suspectă a reprezentantului Yugoimport SDPR, Radomir Kurtić, la Moscova” este comentată și de către o „prestigioasă” organizație, așa cum este caracterizată de către presa din România, care a citat, cu diverse ocazii, opiniile „prestigioșilor săi analiști”.

Institutul din casa cu trei dormitoare și două băi se ocupă de „contextul strategic” al cazului „neobișnuit de sensibil” al lui Radomir Kurtić.

Read more

În ziua în care Steve Witkoff, trimisul special al lui Trump, a mers la Moscova, pentru o conversație cu președintele Vladimir Putin descrisă, ulterior, ca fiind utilă și constructivă, presa din Rusia, cel puțin o parte a ei, a relatat despre cum trupele speciale rusești au realizat o operațiune secretă de succes într-un port din Ucraina.

Sursa specificată în materialele apărute la 6 august pe acest subiect: mass media aparținând miliardarului rus, Konstantin Malofeev.

Doar că povestea respectivă a fost prezentă, înainte de data de 6, în diverse locuri de pe internet, inclusiv pe un site destinat prozatorilor ruși. Sursa în aceste cazuri? Greu de precizat.

Vehicularea știrii despre operațiunea specială SKAT-12 nici măcar nu poate fi numită dezinformare. Ci, eventual, o a doua glumă făcută cu prilejul prezenței lui Witkoff în Rusia. Cealaltă fiind cântecul de copii - „tic-tac, ceasul ticăie” - care a asigurat fondul sonor al plimbării oficialului american în Parcul Zaryadye.

Eventual, un tip aparte de fake news: fake news joke. Ceva ce reamintește, în contextul temerilor actuale cu privire la pericolul prezenței inteligenței artificiale, de un alt pericol, cel al absenței inteligenței umane … continuarea după paywall

Read more

SBU și Procuratura Generală din Ucraina au desfășurat o operațiune specială pentru „neutralizarea influenței rusești”, efectuând percheziții la sediile teritoriale ale Biroului Național Anticorupție (NABU). S-a comunicat că angajații NABU sunt suspectați de trădare, comerț ilegal cu Rusia și corupție „în interesul oligarhilor”. Și că unul dintre detectivii agenției ar fi transferat informații clasificate către Federația Rusă prin intermediul anturajului fostului președinte ucrainean, Viktor Ianukovici.

S-a mai spus că anchetele vizează cel puțin 15 angajați NABU, agenție anticorupție independentă, creată la scurt timp după revoluția EuroMaidan. Crearea unui sistem de organisme anticorupție independente a fost una dintre cerințele pentru ca Ucraina să primească asistență financiară din Occident.

În paralel, SBU a efectuat verificări ale implementării legii privind secretul de stat în cadrul Parchetului Specializat Anticorupție (SAPO).

Apoi, Rada Supremă a adoptat un proiect de lege conform căruia NABU și SAPO vor fi subordonate Procuraturii Generale.

Au urmat proteste de amploare la Kiev, Odessa, Liov, Harkov și alte orașe împotriva noii legi, pe care Volodimir Zelenski a semnat-o ca să fie „curățat totul de influența rusească”. Doar că președintele ucrainean a renunțat repede la propriile restricții asupra activității serviciilor anticorupție, și, la două zile după Legea nr. 12414, a înaintat Radei Supreme un alt proiect de act normativ menit să „consolideze independența instituțiilor anticorupție”. Ca „răspuns” la reacția societății. NABU și SAPO spun că au luat și ele parte la pregătirea noii legi care „le restabilește puterile și garanțiile de independență”.

Influențat de presiunea din partea Occidentului sau de cele mai mari proteste interne care au avut loc în timpul războiului, președintele Zelenski și-a schimbat poziția.

Este Zelenski sau cineva din guvernul său îngrijorat de ceea ce ar putea afla NABU despre acțiunile actuale sau viitoare pe care președintele sau cineva din guvernul său, le-a făcut/intenționează să le întreprindă? Unele sondaje numesc corupția din Ucraina o problemă aproape mai mare ca războiul. Una subestimată de guvern. De ce președintele nu ar începe cu propriul anturaj sau cel puțin cu Rada Supremă? Poate ar trebui să caute mai întâi acolo și apoi în NABU?

Au fost arestați doi angajați ai NABU, iar un deputat este „suspectat, în lipsă”. Toți spioni.

… continuarea după paywall

Read more

În noiembrie 2023, Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina, GUR, și Fundația „Return Alive” au dezvăluit ceva din conținutul ... Cutiei Negre.

Cu un an înainte, cetățenii donaseră, într-un proiect secret cu numele de cod „Black Box”, 230 de milioane de grivne (6,3 milioane de dolari), fonduri destinate producerii de drone misterioase despre care nimeni din afara proiectului nu știa nimic.

Apoi, în noiembrie 2023, „Kolibri” a „deschis” Black Box.

„Kolibri”, un agent al Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina (GUR), a vorbit pe canalul YouTube despre una dintre componentele proiectului secret Black Box, și anume, drona de atac Bober, fabricată în Ucraina. Oficialii din serviciile de informații au declarat că, în total, pe parcursul celor opt luni de existență (până la acel moment), inițiativa Black Box a cauzat pierderi Rusiei de peste 900 de milioane de dolari.

Conform relatărilor publice, Black Box este un proiect secret comun al GUR, fundației Повернись живим și bloggerului Ihor Lachenkov. Scopul său este de a reduce potențialul ofensiv al inamicului.

Coincidență sau nu, tot în noiembrie 2023, luna prezentării făcute de „Kolibri”, Black Box OSINT, o companie specializată în realizarea de „investigații anticorupție aprofundate, utilizând tehnologii OSINT (Open Source Intelligence) de ultimă generație”, se angaja să ofere și publicului larg, pe lângă realizarea de comenzi private, „constatări imparțiale bazate pe fapte”.

Motivul declarat: Ucraina „își apără libertatea în cel mai mare război al secolului XXI, luptând împotriva unui inamic insidios și periculos, dar în spatele luptei eroice a Forțelor Armate ale Ucrainei pe front, în spatele unei rețele uriașe de companii-fantomă și indivizi-fantomă, se ascund acoliții Kremlinului, continuând să-și facă afacerile în umbră”.

Iar una dintre cele mai recente investigații ale Black Box OSINT este despre un consul român.

Read more

Liderul de la Elysee ar avea în subordine o echipă de asasini profesioniști, care include oficiali de rang înalt din intelligence-ul francez, însărcinați să-i elimine rivalii politici.

Cel puțin așa susține o rusoaica născută în aceeași zi cu Serghei Lavrov.

Acum câțiva ani, când aceasta s-a întors acasă, în Rusia, după studii la Washington și o căsătorie nereușită cu un contrabandist, presa rusă a scris despre ghinionul în dragoste al activistei pentru drepturile omului: a fost arestată și judecată în Statele Unite, în timp ce soțul ei american era liber în Sankt Petersburg … continuarea după paywall

Read more

Firma franceză de drone Parrot SA se confruntă cu acuzații de spionaj industrial.

Un fost consultant al Parrot susține că cel mai recent model de dronă al companiei este rezultatul tehnologiilor dezvoltate în Ucraina.

Se spune că un video postat pe Youtube a creat disconfort în Quai de Jemmapes, la numărul 174.

… continuarea după paywall

Read more

La 4 kilometri de Piața Roșie și în apropierea râului Moscova, Turnurile Federației - Bashnya Federatsiya - fac parte din Centrul Internațional de Afaceri din Moscova sau Moscow-City, un cartier care găzduiește zgârie-nori, birouri, zone rezidențiale, magazine, cafenele și restaurante, spații de expoziție, cinematografe și multe altele. Paisprezece mii de metri cubi de beton au contribuit la realizarea turnurilor, care a durat din 2005 până în 2016.

La adresa Bashnya Federatsiya - Presnenskaya Naberezhnaya, 12 - și-a stabilit sediul o organizație neguvernamentală condusă de ofițeri pensionați din comunitățile de informații din SUA, Marea Britanie și Uniunea Europeană.

Cel puțin așa susține pagina de internet a organizației care, ironic sau nu, a luat numele celui descris drept „the father of American military intelligence”.

… continuarea după paywall

Read more

Iranul a atacat Israelul în aprilie și în octombrie. A doua oară cu armament avansat din care, o parte, a reușit să treacă de toate sistemele de apărare aeriană.

Mai deosebește ceva cele două operațiuni „True Promise”: un mesaj.

Teheranul a informat Moscova și Washingtonul înainte de atacul cu rachete asupra Israelului, a scris Reuters, citând un înalt oficial iranian. Statele Unite au fost notificate prin canale diplomatice „cu puțin timp înainte de atac”.

Și ar mai fi ceva: Ynet a relatat că biroul premierului israelian Benjamin Netanyahu a cerut o conversație telefonică cu președintele rus Vladimir Putin. Potrivit publicației, scopul unei astfel de conversații ar putea să fi fost încercarea de a-l convinge pe Putin „să facă presiuni asupra Iranului pentru a opri atacul”. Ultima conversație dintre cei doi a avut loc în decembrie 2023. Biroul lui Netanyahu a refuzat să comenteze, iar secretarul de presă al președintelui rus, Dmitri Peskov, a declarat pentru RBC că nu a fost planificată nicio conversație între Putin și Netanyahu pentru seara de 1 octombrie.

Toată lumea neagă.

…continuarea după paywall

Read more

Unui jurnalist i se datorează popularitatea termenului „hasbara” (ebraică הַסְבָּרָה). Și nu unui jurnalist oarecare. Descendent al unei familii rabinice poloneze, Nahum Sokolow, redactor al săptămânalului științific ebraic Ha-Zefirah din Varșovia, a fost coautor al Declarației Balfour și secretar, apoi președinte al Organizației Mondiale Sioniste, a scris o Istorie a sionismului, cea mai mare dintre cele de 30 de cărți care-i aparțin. Hasbara lui Sokolow era o formă naturală de advocacy sionist în cancelariile Europei și în redacții, o modalitate de remodelare a opiniei publice în străinătate, ceva similar diplomației publice în sensul ei modern. O încercare de a explica lumii acțiunile Israelului, care să ducă la o mai bună înțelegere a politicilor acestui stat și la obținerea de mai mult sprijin internațional.

La 100 de ani după Nahum Sokolow, alți jurnaliști urmăresc „operațiunea hasbara” și scriu despre eforturile de răspândire a narațiunilor pro-israeliene în lumea occidentală.

„Repararea lumii descrie o componentă fundamentală a identității evreiești: o aspirație și o obligație de a face lumea mai bună; un sentiment de responsabilitate morală față de toți oamenii, evrei sau nu” - David Grossman, scriitor israelian.

„Totul este construit pe opoziția față de sionism. Aceasta este identitatea națională a palestinienilor… Prin urmare, nu vom scăpa de acest conflict până când această identitate națională nu va înceta să mai existe” - Amichai Chikli, ministrul israelian al Afacerilor Diasporei și Combaterii Antisemitismului. Amichai Chikli este, alături de membrii Knesset, Moshe Saada, Amit Halevi, Ariel Kellner și Avihai Bovaron, semnatarul unei scrisori adresate, la 4 septembrie, ministrului Apărării, Yoav Galant, în care îi cere să demisioneze: „sau susții politica pe care a ales-o Cabinetul, prim-ministrul și guvernul, iar politica spune că nu există niciun compromis cu Philadelphia și continuăm așa cum este, (…) vei face ceea ce ai spus sau lasă locul celui de lângă tine care este mai bun și va știi să conducă sistemul (…) statul Israel nu are interes să încheie războiul la egalitate, cu o înțelegere, ci cu înfrângerea Hamas.” … continuarea după paywall

Read more

În iunie, ministrul francez al Apărării, Sebastien Lecornu, a anunțat vânzarea a 36 de obuziere autopropulsate Caesar către Armenia. Demersul a generat reacții din partea Azerbaidjanului și Rusiei și a fost calificat drept un pas provocator, care ar putea reînvia războiul în regiune. Nemulțumirea Azerbaidjanului este legată de sprijinul susținut al Franței pentru Armenia în lupta de trei decenii pentru controlul Nagorno-Karabah, dar și de evenimente recente.

La câteva săptămâni după ce Azerbaidjan, principalul adversar regional al Armeniei, a preluat regiunea separatistă Nagorno-Karabah într-o ofensivă fulger, determinând exodul locuitorilor etnici armeni, Franța, membră a NATO, a acceptat să vândă Armeniei, membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), un sistem avansat de apărare aeriană, radarele Thales GM 200. Cele două țări au semnat și un memorandum de înțelegere conform căruia, la un moment dat, Armenia va achiziționa sistemul francez de apărare aeriană, Mistral. Armenia fiind beneficiara unui sistem comun de apărare aeriană cu Rusia, fapt convenit între cele două țări în 2015.

Gesturile Franței - fie determinate de îngrijorări cu privire la regiune, fie de intenția de contracarare a Marii Britanii în Caucazul de Sud, implicată în dezvoltarea energetică a Azerbaidjanului - încearcă să stabilească o prezență în Armenia. Parisul a acuzat Azerbaidjan că a provocat haosul din luna mai în Noua Caledonie, teritoriu francez. Vecina Armeniei a negat afirmațiile, dar steagul ei a fost văzut, în mod repetat, la protestele violente care au avut loc în țara din Pacific. De altfel, Azerbaidjanul promovează revendicările unei noi structuri numită „Grupul de inițiativă Baku”, înființată în 2023, care luptă împotriva neocolonialismului, pentru independența unor teritorii  precum Noua Caledonie.

Între timp, un om de afaceri francez, învinuit de spionaj, este ținut în spatele gratiilor din Baku … continuarea după paywall

Read more

Un post de televiziune al Opoziției siriene, cu sediul la Istanbul și finanțare din Qatar, a relatat că șeful unui serviciu de informații din România s-a întâlnit, în Siria, cu președintele Bashar al-Assad și directorul de intelligence sirian, Hussam Louka. Scopul: să furnizeze un mesaj comun al României, Ciprului, Greciei și Italiei, referitor la intenția acestor țări de a restabili relațiile cu regimul Assad.

Cât este de corectă informația, dacă sursa ei, diplomatul european anonim, este de încredere și dacă, într-adevăr, cineva din serviciile secrete din România a mers la Damasc … cu treabă, nu avem cum să știm. Cu precizarea că Syria TV nu este genul de mass media care oferă fake news și, de asemenea, nici trustul de presă Baladi, care a preluat știrea.

Dar dacă vizita a avut loc, ofițerul român, ducând cu sine mesajul a patru state, s-a întâlnit cu un personaj al cărui nume a fost menționat din ce în ce mai mult în ultimii ani în interiorul și în afara Siriei: Hussam Louka (Hossam Luqa), „păianjenul” din Khanaser…continuarea după paywall...

Read more

Nu demult, mass-media din Slovacia, citând oficiali cehi și ai NATO, nenominalizați, a afirmat că partenerii occidentali nu mai împărtășesc documente și informații sensibile cu omologii lor slovaci.

Comunitatea de informații ar reacționa, astfel, la schimbările făcute de cabinetul lui Robert Fico, inclusiv la modificarea statutului Serviciului de Informații Slovac (SIS), care a permis unui personaj anchetat de două ori, pentru corupție și instigare la mărturie mincinoasă, să ajungă în fruntea lui.

Robert Fico afirma în decembrie 2023, că îl vede la conducerea SIS pe fostul șef al poliției, Tibor Gašpar: „a adus în politică ceva care nu a mai existat de mult. Calm, profesionalism, amprentă profesională … este întotdeauna bine pregătit.”

Dar, deocamdată, conducerea SIS – un serviciu acuzat că se amestecă în afaceri politice și acte de corupție - este asigurată, interimar, de Pavol Gašpar, care are, printre alte calități, un tatuaj pe antebraț cu imaginea tatălui său, Tibor.

Tibor Gašpar face parte, astăzi, din comisia parlamentară care încearcă să tragă la răspundere serviciile de informații.

Read more

The Insider a publicat un material în care afirmă că „o investigație de un an realizată de The Insider, în colaborare cu 60 Minutes și Der Spiegel, a descoperit dovezi care sugerează că incidentele anonime de sănătate inexplicabile, cunoscute și sub numele de Sindrom Havana, își pot avea originea în utilizarea armelor cu energie direcționată, mânuite de membrii Unității 29155 a GRU”.

Printre „constatările de bază ale acestei investigații se numără faptul că membrii seniori ai unității au primit premii și promovări politice pentru munca legată de dezvoltarea armelor acustice neletale, un termen folosit în literatura științifică militară rusă pentru a descrie atât sunetul, cât și radiofrecvența”.

The Insider și partenerii săi de investigație au descoperit „noi dovezi – sub forma documentelor de informații rusești interceptate, jurnalelor de călătorie și metadate ale apelurilor, împreună cu mărturia martorilor oculari – care contestă evaluarea făcută de Biroul Directorului de Informații Naționale, ODNI”.

The Insider, 60 Minutes și Der Spiegel au prezentat concluziile lui Marc Polymeropoulos, fost ofițer CIA, și anume că mai mulți ofițeri CIA care lucraseră cu serviciul ucrainean de informații militare, GUR, cu un deceniu și ceva în urmă, au fost afectați de Sindromul Havana mai târziu în cariera lor”. Iar Polymeropoulos afirmă: „presupunând că acest lucru este adevărat, se potrivește cu siguranță tiparului rușilor care caută răzbunare pentru evenimentele de care cred că suntem responsabili. Ca fost ofițer de caz CIA, nu cred în coincidențe.”

În aceeași zi, 1 aprilie, în care a publicat materialul referitor la noile dovezi privind Sindromul Havana, The Insider a mai publicat încă unul: „fostul ofițer de operațiuni CIA, Marc Polymeropoulos, un veteran de 26 de ani al agenției, și-a servit țara în puncte fierbinți de la Bagdad la Kabul – și în numeroase locuri clandestine. În 2017, în timp ce se afla într-o călătorie de muncă de rutină la Moscova – prima sa vizită în Rusia – Polymeropoulos s-a îmbolnăvit violent cu simptome în concordanță cu sindromul Havana. În următorii câțiva ani, se va lupta să-și recapete sănătatea, în timp ce se lupta cu angajatorul său pentru acces la tipul de îngrijire medicală pe care starea lui o cerea. În această relatare la persoana întâi a acelei încercări, Polymeropoulos îi spune povestea lui The Insider cu propriile sale cuvinte”.

Și tot la 1 aprilie, The Insider scrie despre un angajat al FBI cu manifestări asociate Sindromului Havana, după ce l-a interogat pe Vitalii Kovalev, un angajat al GRU care a lucrat sub acoperirea de bucătar pe Coasta de Est a Americii.

Despre Sindromul Havana am scris în 2021, inclusiv despre un material al GC care spunea, în 2020, povestea lui Marc Polymeropoulos.

Ce ar mai fi de știut

• Un înalt oficial al Departamentului Apărării care a participat la summitul NATO de anul trecut de la Vilnius, Lituania, a avut simptome similare cu cele raportate de oficialii americani care s-au confruntat cu „sindromul Havana”, a declarat Pentagonul la 1 aprilie. Oficialul, care nu a fost identificat, nu făcea parte din delegația oficială a secretarului Apărării, Lloyd Austin, le-a spus jurnaliștilor, Sabrina Singh, secretarul de presă adjunct, dar era acolo „separat, participând la întâlnirile summitului NATO”.

• La 18 martie, Associated Press a scris că o serie de teste avansate nu au găsit leziuni cerebrale sau degenerare printre diplomații americani și alți angajați guvernamentali care suferă de probleme de sănătate misterioase numite „sindromul Havana”. Studiul de aproape cinci ani al National Institutes of Health nu oferă nicio explicație pentru simptomele, inclusiv dureri de cap, probleme de echilibru și dificultăți de gândire și de somn, care au fost raportate pentru prima dată în Cuba în 2016 și mai târziu de sute de membri ai personalului diplomatic american din mai multe țări. Studiul a contrazis, însă, unele descoperiri anterioare care au pus problema leziunilor cerebrale la persoanele care se confruntă cu ceea ce Departamentul de Stat numește acum „incidente anormale de sănătate”.

• New York Times, februarie: Comitetul de Informații al Camerei investighează modul în care agențiile de informații din SUA au examinat cazurile de Sindrom Havana și concluziile lor despre bolile misterioase.

  La începutul Administrației Biden, agențiile de informații au avut un impuls pentru a determina cauzele incidentelor anormale de sănătate, termenul guvernului pentru sindromul Havana. Ca urmare a acelei inițiative, agențiile de informații au concluzionat că mediul, condițiile medicale nediagnosticate sau stresul, mai degrabă decât o campanie globală susținută a unei puteri străine, au cauzat majoritatea afecțiunilor.

Read more

Cu o lună în urmă, la Conferința anuală de securitate de la München a avut loc o întâlnire despre care nu s-a vorbit prea mult. Biroul de presă al premierul armean, Nikol Pashinyan, a dat o scurtă declarație, fără a oferi detalii, despre ce a discutat demnitarul cu Richard Moore, șeful MI6.

Richard Moore s-a mai întâlnit cu Pashinyan în timpul unei vizite surpriză la Erevan, în decembrie 2022. La scurt timp, guvernul lui Pashinyan a promovat în Parlament un proiect de lege privind crearea unui serviciu armean de informații externe.

Cam tot pe atunci, politologul rus Alexey Martynov, directorul  International Institute of the Newly Established States, ONG cu sediul la Moscova, afirma că Nikol Pashinyan a căzut sub influența Marii Britanii. Potrivit lui Martynov, după întâlnirea cu Moore „a început provocarea cu blocarea coridorului Lachin de către niște așa-ziși ecologiști azeri în uniforme turcești și cu mandat britanic”. Iar YerevanToday din Armenia scria pe Telegram: „este puțin probabil ca șeful serviciului MI6 să vrea să discute cu Pashinyan probleme legate de securitatea internațională. Se pare că azerii au vândut, deja, minele Kashen și Drmbo unei companii britanice, de care este interesată și familia Aliyev.”

Kashen este numele armean. Demirli este numele azer. Gyzilbulakh este numele azer. Drmbon cel armean.

Și mai complicată este istoria Karabakhului, regiune care are peste 160 de depozite de metale valoroase (aur, mercur, cupru, plumb, zinc), precum și cărbune, gips, vermiculit, piatră și multe altele. Lista celor mai mari zăcăminte include Gedabek (Getabak), Gyzilbulakh (Drmbon), Gosha, Ordubad, Demirli (Kashen), Janyatag-Gulyatag, Soyudlu (Sotk), Agduzdag, Vejnali, Shorbulag, Sarybulag, Agyatag, Levchay, Qamishli, Aggaya (Kalbajar, Lachin), Chilgazchay, Narzanly (Lachin).

După ce Uniunea Sovietică s-a destrămat, regiunea autonomă Nagorno-Karabakh în care se aflau, deopotrivă, etnici armeni și azeri, a fost guvernată de o administrație armeană cunoscută sub numele de Republica Artsakh, iar Armenia și Azerbaidjan și-au disputat, în continuare, teritoriul. Erevan a preluat, de asemenea, controlul asupra Coridorului Lachin, o zonă muntoasă care leagă enclava Karabakh cu Armenia, precum și un teritoriu din jurul granițelor administrative ale fostei regiuni autonome.

După 26 de ani de conflict relativ înghețat, războiul din Karabakh a fost reaprins în 2020. Azerbaidjanul, cu arsenalul militar alimentat cu echipamente de apărare și aviație fabricate în Turcia, a lansat o ofensivă surpriză. Trei ani mai târziu, a lansat o a doua ofensivă și a capturat și capitala, Stepanakert. Aproape toată populația etnică armeană a regiunii a fugit, așa cum au făcut-o azerii cu trei decenii mai devreme. La 1 ianuarie acest an, Republica Artsakh a încetat oficial să mai existe. Regiunea Nagorno-Karabah este acum controlată în totalitate de Azerbaidjan.

Azerii vorbesc despre „jefuirea și distrugerile de ani de zile, de către ocupanții armeni, a bogățiilor naturale”, care au ignorat normele internaționale pentru zonele aflate sub ocupație. De asemenea, vorbesc despre companiile private aparținând mai multor țări - Argentina, Australia, Marea Britanie, Franța, Iran, SUA, Rusia, Elveția, Germania, Țările de Jos, China, Liban, Grecia, Uruguay, India, Canada și altele - companii care au activat ilegal în „teritoriile ocupate ale Azerbaidjanului”.

Haik Watch and Jewelry Co., Canadian First Dynasty Mines Ltd din Canada, GPM Gold, o subsidiară a GeoProMining Ltd din Rusia, Global Gold Armenian Ltd din Statele Unite, Geologix Group, Rodino Haskovo JIC, Centro Ceibal, Deccan Gold Mines Ltd. a Indian Sterlite Gold Ltd și Cosmote Romanian Mobile Telecommunications SA „au trecut în mod repetat și ilegal granița de stat a Azerbaidjanului din Republica Armenia, în perioada 1999-2017, către districtele Khankendi, Shusha, Lachin, Kalbajar și alte așezări în conformitate cu legile armenești”. Iar aceste companii „au cauzat multe daune naturii Karabakhului și au dobândit venituri ilegale prin activitățile lor, inclusiv din exploatarea resurselor naturale”.

Susține-ne! Buy a coffee!

În schimb, armenii amintesc de „diplomația caviarului” caracteristică Azerbaidjanului și de interesele familiei Aliyev, familia președintelui azer. După destrămarea Uniunii Sovietice, Heydar Aliyev, un fost agent al KGB, a condus Azerbaidjan timp de 10 ani. Ulterior, fiul său, Ilham, a preluat puterea. Familia Aliyev a ajuns sub reflector odată cu Panama Papers, în 2016. Panama Papers a făcut publice aproximativ 400 de documente care sugerează că 45% din zăcămintele aurifere ale Azerbaidjanului erau deținute de Londex Resources S.A. aparținând fiicelor președintelui, Leyla și Arzu Aliyeva. În 2021, a fost dezvăluit că Aliyev și familia sa aveau un portofoliu imobiliar secret în Londra în valoare de 694 de milioane de dolari.

Pentru armeni, „așa-numiții eco-activiști” azeri care au închis, în 2022, autostrada Stepanakert-Goris, pe Coridorul Lachin, singura legătură terestră dintre Republica Artsakh și Armenia, nu erau decât simple mecanisme într-un joc mai amplu conceput de președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, pentru a-și atinge ambițiile economice. Sub pretextul „monitorizării mediului”, azerii ar fi dorit să obțină acces la mina Kashen și să încerce să preia controlul deplin. Tot atunci, protestatarii au solicitat ca Andrei Volkov, comandantul forțelor rusești de menținere a păcii, să sosească la locul demonstrației, iar specialiștii azeri să aibă acces pe terenurile miniere. Rusia avea în regiune, în conformitate cu acordul de încetare a focului din noiembrie 2020, un contingent de menținere a păcii, cu cartierul general lângă Stepanakert, și posturi de observare de-a lungul liniei de contact în Nagorno-Karabakh și de-a lungul coridorului Lachin. Ulterior, a fost semnat un memorandum de înțelegere între Rusia și Turcia pentru crearea unui Centru comun de monitorizare ruso-turc. În decembrie 2022, când azerii au blocat coridorul Lachin, forțele de menținere a păcii nu au putut sau nu au vrut să-l deblocheze. În septembrie 2023, trupele rusești de menținere a păcii nu au intervenit. Acum își coordonează activitățile exclusiv cu Azerbaidjan, al cărui ministru de Externe a semnalat posibila retragere a forțelor de menținere a păcii în 2025, așa cum prevedea, inițial, acordul tripartit din 2020.

Dar, în 2020, războiul de 44 de zile a schimbat radical harta Caucazului de Sud – și odată cu aceasta, fundamentele economice ale regiunii Nagorno-Karabah și Armeniei.

În 2020, o poartă metalică roșie, instalată în grabă de partea armeană, în mijlocul minei Soyudlu (Sotk), a mutat granița în favoarea Armeniei (spun azerii) în detrimentul teritoriului care aparține Azerbaidjanului. De asemenea, soarta minei Kashen (Demirli) era neclară, uzina de îmbogățire a complexului minier a rămas în mâinile armenilor, dar stația de pompare se afla pe un teritoriu controlat de Azerbaidjan.

La treizeci de zile după războiul dintre Armenia și Azerbaidjan din toamna lui 2020, Anglo-Asian Mining, o companie mică, înregistrată la Londra, a revendicat ceea ce se afla sub câmpurile din Nagorno Karabakh. Din 1997, compania deținea drepturile, acordate de Azerbaidjan, la zăcăminte aflate în teritorii controlate de armeni.

Anglo Asian spune că i-au fost acordate, inițial, șase zone contractuale în temeiul unui Acord de Partajare a Producției („PSA”) cu Guvernul Azerbaidjanului din 20 august 1997. De fapt, nu Anglo Asian a semnat acordul din 1997 cu Azerbaidjan, ci o subsidiară a ei, compania RV Investment Group Services, fondată în 1996 de Heydar Aliyev și Reza Vaziri în SUA, Delaware, stat considerat un paradis fiscal.

Zonele achiziționate de compania americană au fost Gedabek (Getabak), Gosha, Ordubad, Soyudlu (Sotk), Kyzlbulag (locația zăcământului Demirli) și Vejnaly. Ultimele trei au fost controlate de Republica Nagorno Karabakh în urma războiului din anii 1990. După 2020, doar o parte din mina Sotk a rămas în exploatarea armenilor, acea parte aflată în provincia Gegharkunik. Restul se afla peste graniță, în regiunea istorică armeană Karvatchar, controlată de Azerbaidjan. Zona Kyzlbulag includea o parte din regiunea Martakert din Artsakh și o parte din regiunea Askeran, dar principala sa resursă era mina Drmbon. Vejnaly, un sit minier de aur, se afla în regiunea istorică armeană Kovsakan (Zangelan).

Cu 28% din acțiuni, Reza Vaziri, născut în Iran, este cel mai mare acționar al companiei britanice Anglo Asian Mining. Potrivit companiei, Vaziri desfășoară afaceri în Azerbaidjan de la independența țării înainte de aceasta având calitatea de oficial guvernamental în Iran. Vaziri este binecunoscut pentru legăturile sale strânse cu familia Aliyev. În 2016, Vaziri a atras atenția OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project), care va afla, printre altele, că Vaziri a încercat să achiziționeze mina de aur Chovdar din Azerbaidjanul de Vest, dar nu a reușit deoarece o companie numită Londex Resources, înregistrată în Panama și deținută de copiii președintelui Ilham Aliyev, s-a alăturat luptei pentru obținerea licenței de exploatare. Accesul lui Vaziri la elita conducătoare a Azerbaidjanului a fost evidențiat în e-mailurile scurse, publicate în 2016, referitoare la afacerile companiei de consultanță petrolieră Unaoil în anii 2000.

Se pare că, în 2020, Reza Vaziri a purtat o corespondență intensă cu ambasadorul britanic la Baku cu privire la rezultatele acordurilor cu azerii privind consimțământul acestora la dezvoltarea minelor „eliberate”. Oficiali de la ambasada britanică din Baku s-au întâlnit cu Anglo Asian Mining pe 7 septembrie 2020, cu trei săptămâni înainte de a izbucni ciocniri grele între Azerbaidjan și Armenia în Nagorno-Karabah. E-mailurile văzute de openDemocracy arată că Anglo Asian a informat Ambasada cu privire la proiectele sale, inclusiv acordul său de partajare a producției (PSA) cu guvernul azer. Ambasada s-a oferit intermedieze legătura Anglo Asian cu firmele de consultanță din Marea Britanie și să ajute compania să-și îmbunătățească forța de muncă. Ministerul de Externe britanic era, spune mass media armeană, interesat dacă Baku era pregătit să-și îndeplinească obligațiile în temeiul acordului vechi de 25 de ani care dăduse britanicilor un monopol asupra exploatării aurului în regiunea autonomă. Președintele Aliyev cedase industria auriferă din Azerbaidjan, mai spune presa, unor indivizi care reprezentau interesele unor puternice grupuri politice și financiare din SUA și Marea Britanie (inclusiv familia regală britanică). Schema „interacțiunii corupte” era destul de simplă: beneficiarii minelor de aur din Azerbaidjan asigură stabilitatea regimului lui Aliyev, care în schimb se angajează să garanteze acestora obținerea, facilă, de aur. Este modul în care, dinspre partea armeană, se înțelegea intenția guvernului din Azerbaidjan de a cartografia minele din Armenia și de a investiga amploarea prejudiciilor aduse mediului Azerbaidjanului și întregii regiuni.

Un alt acționar al Anglo Asian Mining și unul dintre directorii companiei este John H. Sununu, șeful de cabinet al președintelui american George HW Bush și fost guvernator al New Hampshire. Fiul său, Christopher Thomas Sununu, este actualul guvernator al aceluiași stat american. Din aceeași familie, Anglo Asian Mining mai are un director: Michael C. Sununu, fiul fostului guvernator al New Hampshire și fratele actualului.

Anglo Asian Mining Company, spune pe site-ul său că un acord de concesiune din 5 iulie 2022 include trei mine, printre care și Demirli, denumirea azeră pentru Kashen, mina de cupru-molibden operată la acel moment de compania armeană Base Metals CJSC, Martakert fiind sub controlul Armeniei după sfârșitul războiului din Karabakh din 2020. Anglo Asian Mining menționează, de asemenea, că forțele rusești de menținere a păcii se află în regiune „pentru a asigura pacea și stabilitatea”, iar guvernul azer „va depune toate eforturile rezonabile” pentru a permite companiei să aibe acces la mină.

Compania Base Metals, care a exploatat, la un moment dat, și mina de cupru-aur Drmbon, face parte din grupul Vallex, înregistrat în Elveția și deținut de omul de afaceri ruso-armean Valeri Mejlumyan. Valeri Mejlumyan a fost acuzat de procuratura din Azerbaidjan de extracție ilegală și apartenență la un grup infracțional organizat. Procurorii azeri au acuzat grupul Vallex și Base Metals de „epuizarea aproape completă” a minei de cupru și aur Gyzilbulakh (Drmbon).

În decembrie 2022, plângerile eco-activiștilor azeri erau aceleași cu cele făcute de guvernul de la Baku, guvern care a susținut că protestele au fost organizate în mod independent: că Republica Artsakh distrugea ilegal habitatele Karabakhului. La rândul său, guvernul din Karabakh a insistat că singura mină funcțională din teritoriu, în administrarea companiei private Base Metals, și-a desfășurat activitatea în conformitate cu „cele mai înalte standarde internaționale”.

Tot în 2022, Anglo Asian a renunțat la mina de aur Sotk, considerată o bătaie de cap pentru compania britanică, atât dat fiind că era divizată de granița Armenia-Azerbaijan, dar și pentru că nu se știa ce planuri are familia Aliyev cu privire la Sotk.

Armenia opera (și operează și în prezent) mina Sotk prin intermediul GPM Gold. GPM Gold este deținută de GeoProMining Investment, înregistrată în Cipru și gestionată printr-o rețea offshore. Magnatul rus Roman Trotsenko, acționarul principal al GeoProMining, este un fost consilier al lui Igor Sechin, CEO-ul celei mai mari companii petroliere din Rusia, Rosneft, si un aliat apropiat al lui Vladimir Putin. Roman Trotsenko deține Aeon Corporation, care include 22 de aeroporturi din Rusia, Moscow River Steamship Line și mai multe porturi fluviale. În interiorul Armeniei, GeoProMining operează și uzina de recuperare a aurului Ararat și o fabrică de cupru-molibden. La finalul anului 2021, Zangezur Copper Molybdenum Combine (ZCMC), cea mai mare companie minieră din Armenia și unul dintre cei 10 principali producători de molibden din lume, intra în proprietatea GeoProMining și a lui Trotsenko. Cu trei ani mai devreme, un alt activ cheie al Armeniei, mina de cupru și molibden Teghut, a fost transferată către VTB Bank, deținută de Rusia, după ce proprietarul minei, Vallex Group, nu a putut onora un împrumut de 380 de milioane de dolari acordat de banca rusă. În noiembrie anul trecut, combinatul Zangezur a susținut că a întrerupt toate legăturile cu Troțenko, precizând că cel mai mare acționar al său este Svetlana Yershova, un cetățean rus cu legături de afaceri cunoscute cu oligarhul.

GeoProMining a fost trecută, în februarie anul acesta, pe lista neagră a SUA, alături de alte aproximativ 500 de entități din Rusia și din întreaga lume, într-un pachet amplu de sancțiuni destinat să marcheze cei doi ani de război în Ucraina.

Vejnaly, un alt zăcământ exploatat în prezent de Anglo Asian, a fost exploatat de compania Gold Star, condusă de Vartan Sirmakes, rezident elvețian născut la Istanbul, fost consul al Armeniei la Marsilia, Franța, și co-fondator al mărcii de ceasuri de lux, Franck Muller. Vartan Sirmakes a fost unul dintre cei mai activi investitori în Armenia și Nagorno Karabakh-ul ocupat. Potrivit autorităților din Azerbaidjan, Sirmakes, împreună cu un grup de persoane, a lansat activități economice ilegale în „teritoriile azere ocupate”. Baku a cerut ajutor elvețian pentru a-l urmări pe Sirmakes pentru rolul său în exploatarea minei. Valeri Mezhlumyan, directorul Grupului Vallex) și „partenerii săi în criminalitate”, CEO-ul Base Metals, Artur Mkrtumyan, și investitorul Vallex Group, Vartan Sirmakes, au fost trecuți pe lista internațională de urmăriți de către Procurorul General al Azerbaidjanului sub acuzația de antreprenoriat ilegal.

Două rapoarte din 2017 și 2018, intitulate „Who Else Profits? Scopul afacerilor europene și multinaționale în teritoriile ocupate”, ale Kohelet Policy Forum, think tank non profit din Israel, oferă o listă și a altor companii care și-au derulat activitatea în Nagorno Karabakh.

Alături de subsidiara conglomeratului armean Vallex Group, Base Metals, înregistrată în Liechtenstein, rapoartele menționează Forum Aurubis, din ale cărei aproximativ 25% din acțiuni sunt controlate de Salzgitter AG, o companie germană, unul dintre cei mai mari producători de oțel la nivel mondial, Caterpillar din SUA, FLSmidth, furnizor danez de echipamente și expertiză pentru industria minieră, și Tashir Group, un conglomerat cu sediul în Rusia, care reunește peste 200 de entități.

Cu 450 de companii prezente pe piață (inclusiv BP), Marea Britanie este cel mai mare investitor străin în Azerbaidjan.

Guvernul Regatului Unit s-a confruntat, nu demult, cu critici, după ce oficialii săi au părut să îndemne firmele britanice să ajute la reconstruirea zonelor disputate din Azerbaidjan la doar câteva săptămâni după ce preluarea Nagorno-Karabah a determinat peste 100.000 de etnici armeni să părăsească regiunea. Oficiali ai Ministerului de Externe al Marii Britanii și departamentului de afaceri au avut o întâlnire online, dezvăluită The Guardian de către activiștii de la Global Witness, cu lideri de afaceri britanici, în noiembrie 2023, pentru a încuraja companiile să profite de „oportunitatea extraordinară” de a sprijini agenda de reconstrucție a președintelui Azerbaidjanului, Ilham Aliyev.

Un purtător de cuvânt al guvernului de la Londra a declarat că afirmațiile oficialilor britanici au fost denaturate.

Acest material este realizat pe baza informațiilor din surse deschise: aei.org,alwaght.net, theguardian.com,caspiannews.com,kernews.com,jam-news.net,ocmedia.org,narcokarabakh.net,story.karabakh.center,hetq.am,arka.am,colifeinfo.az,opendemocracy.net,esiweb.org,foreignpolicy.com,t.me,asbarez.com,noravank.am,massispost.com,civilnet.am, angloasianmining.com, arminfo.info, tatoyanfoundation.org,soyudlu.org, trend.az,report.az telegraph.co.uk gov.uk

Egiptul ia măsuri și pregătește o zonă care ar putea găzdui palestinieni, în cazul în care o preconizată ofensivă israeliană în Rafah ar genera un exod peste graniță. Zvonul a fost negat prin vocea Serviciului egiptean de Informații. Numai că, BBC Verify, echipa de jurnaliști de investigație nou constituită a BBC,  a publicat, cu imagini, că, totuși, Egiptul a construit mai mult de 3 km de zid și a curățat o zonă extinsă lângă granița cu Gaza.

În acest timp, alături de premierul din Qatar și de șefi ai serviciilor de informații din SUA și Israel, directorul Serviciului General de Informații al Egiptului, general-maior Abbas Kamel, a participat la toate rundele de negocieri destinate încheierii unui acord referitor la Fâșia Gaza. Abbas Kamel este acel personaj cel care a susținut că i-ar fi spus premierului israelian, Benjamin Netanyahu, să se pregătească pentru „ceva neobișnuit, o operațiune îngrozitoare”, cu câteva zile înainte de atacul Hamas din 7 octombrie.

După penultima reuniune de acest fel, cea de la Cairo, care nu a dus la niciun rezultat, președintele Abdel Fattah Saeed Hussein Khalil el-Sisi, șeful statului egiptean de la preluarea puterii de către armată în 2013, s-a întâlnit, la rândul său, cu directorul CIA, William Burns, în prezența lui Abbas Kamel. Purtătorul de cuvânt al Consilierului Președinției a declarat că întâlnirea a confirmat puternicul parteneriat strategic Egipt-SUA.

A doua zi după William Burns, de Ziua Îndrăgostiților, Recep Tayyip Erdoğan a făcut prima sa vizită la Cairo de la înlăturarea de la putere a președintelui islamist Mohamed Morsi, aliatul său, acțiune la care a contribuit actualul președinte egiptean, la acea vreme șef al forțelor armate.

Începând cu Tratatul de pace Egipt-Israel încheiat în 1979, Statele Unite au oferit Egiptului asistență militară, justificată ca investiție în stabilitatea regională. Din 2012, Congresul american a inclus o cerință în legislația privind creditele pentru operațiuni străine: înainte ca fondurile de ajutor extern să poată fi furnizate Egiptului, secretarul de stat trebuie să certifice că Egiptul își îndeplinește obligațiile în temeiul Tratatului din 1979. Pe lângă asistență militară anuală din partea SUA, Egiptul a beneficiat, de prin 1989, în calitate de „aliat major non-NATO”, ca și Qatar, de programul Excess Defense Articles (EDA).

Susține-ne! Buy a coffee!

Dar, de la preluarea conducerii de către Sisi, Administrațiile Obama, Trump și Biden au întreprins diverse acțiuni  - suspendarea livrărilor de arme, încetarea finanțării fluxului de numerar, ajutor reprogramat - pentru a limita cooperarea militară dintre SUA și Egipt, încercând să echilibreze relația de securitate cu luarea în considerare a ceea ce organizațiile internaționale susțin că este un nefericit record al țării în domeniul încălcării drepturilor omului. Numai în ultimii doi ani, Administrația Biden și Congresul au reprogramat 335 de milioane de dolari finanțare militară, desemnată inițial pentru Egipt, până când Departamentul de Stat certifică progresul în materie de democrație.

După succesul lui Joe Biden la alegerile din SUA, Serviciului General de Informații al Egiptului a angajat firma americană de lobby, Brownstein Hyatt Farber Schreck, care urmează altor două companii de lobby din 2017, pentru a spori imaginea Egiptului la Washington. Contractul lunar de 65.000 de dolari prevede că Brownstein Hyatt Farber Schreck va „furniza servicii de relații guvernamentale și consultare strategică în chestiuni aflate pe masa guvernului SUA”.

La începutul mandatului, președintele Biden a promis, cu referire la președintele egiptean, să nu mai dea „cecuri în alb pentru dictatorul favorit al lui Trump”. Însă, un scurt, dar sângeros atac israelian asupra Fâșiei Gaza, în mai 2021, a oferit Egiptului șansa de a apela la rolul tradițional de mediator între palestinieni și Israel, iar Administrației Biden să-și exprime „recunoștința sinceră” față de guvernul lui Sisi.

În acest context, Cairo și-a trimis, la Washington, șeful serviciului de informații, Abbas Kamel.

Vizita lui Kamel la Washington a coincis cu o întâlnire pe care procurorii americani susțin că senatorul Bob Menendez a avut-o cu un înalt oficial al serviciilor secrete egiptene, chiar înainte ca oficialul respectiv să fie programat să se întâlnească cu alți senatori pentru a discuta situația în materie de drepturile omului în Egipt.

Bob Menendez, senatorul democrat din New Jersey, care a prezidat Comisia pentru Relații Externe a Senatului, a dominat politica externă a SUA și evenimentele din Orientul Mijlociu mai bine de un deceniu. Până când, la finalul anului trecut, acuzat de corupție, senatorul a demisionat temporar din funcția de președinte al Comitetului pentru Relații Externe din Senat. Rechizitoriul său face referiri și la dezvăluirea de informații „foarte sensibile” și „nepublice” către oficiali de informații egipteni.

Cooperarea militară de lungă durată cu SUA s-a păstrat în timpul președinției lui Sisi, dar Egiptul a strâns legăturile și cu Moscova și cu Beijing. Un document secret obținut, anul trecut, de Washington Post, spunea că președintele Egiptului și-a instruit oficialii militari să păstreze secrete producția și expedierea către Rusia a 40.000 de rachete „pentru a evita problemele cu Occidentul”. Potrivit Al Qahera News, un înalt oficial egiptean a negat că armata țării intenționează să producă pentru Rusia, declarație care a fost transmisă de mai multe instituții de știri afiliate statului egiptean.

Deși a continuat să se opună Frăției Musulmane, în ultimul perioadă, pe măsură ce s-a luptat cu dificultăți economice, Egiptul a încercat să-și redreseze relațiile și cu Turcia și Qatar, unii dintre principalii susținători ai mișcării islamiste. Cu zece zile înainte ca Erdogan să viziteze Cairo, autoritățile turce au convenit să furnizeze Egiptului dronele sale, care au avut impact într-o serie de conflicte (Azerbaijan, Etiopia, Libia, Siria, Ucraina etc.) din ultimii ani. „Este important pentru normalizarea relațiilor noastre ca Egiptul să aibă anumite tehnologii. Avem un acord pentru a furniza vehicule aeriene fără pilot și alte tehnologii”, a declarat ministrul turc de Externe și fost șef al serviciului turc de informații, Hakan Fidan. Iar Qatarul urmează să investească aproximativ 1,5 miliarde de dolari în sectorul industrial egiptean în 2024, la aproape trei ani după ce Cairo și Doha și-au restabilit relațiile. În ultimele luni, Egiptul a vândut active ale statului, unele deținute de armată, către țările bogate din Golf pentru a-și consolida rezervele după măsuri economice controversate.

De la Tratatatul din ‘79, Egiptul a continuat să coopereze cu Israel, iar raporturile s-au îmbunătățit după încheierea Acordurilor Abraham. La granița dintre Egipt și Gaza, Egiptul a încercat să împiedice traficul de arme și i-a acuzat pe militanții palestinieni din Fâșie că ajută grupurile teroriste din Sinai. În același timp, menținerea unei legături cu Hamas a oferit serviciilor egiptene de informații o oportunitate de a media între Hamas și Israel și între Hamas și facțiunea sa rivală palestiniană, Fatah, condusă de președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas. Egiptul controlează punctul de trecere a frontierei Rafah în Gaza, iar Rafah este singura intrare care nu este controlată de israelieni în Fâșie (importurile prin punctul de trecere Rafah necesită aprobare israeliană), o intrare pe care Egiptul a închis-o, periodic, din motive de securitate și care i-a oferit o oarecare pârghie asupra Hamas. Egiptul controlează, de asemenea, Salah al Din Gate, o trecere folosită anterior la nord de Rafah, care a fost deschisă pentru uz comercial în 2018. Atât Hamas, cât și Egiptul taxează bunurile importate care trec în Gaza prin Salah al Din Gate, ceea ce aduce un câștig pentru Hamas de zeci de milioane de dolari pe an. Tratatul de pace israelo-egiptean din 1979 limitează, printre altele, și numărul de soldați pe care Egiptul îi poate desfășura în Sinai, sub rezerva negocierii de către părți a modificărilor survenite în circumstanțe particulare. Egiptul și Israelul convin asupra oricărei creșteri pe termen scurt a prezenței militare a Egiptului în Sinai și asupra construirii infrastructurii militare și/sau cu dublă utilizare. De când Israelul a returnat Egiptului controlul asupra Sinai, zona a fost parțial demilitarizată, iar Peninsula, unde este desfășurată o Forță multinațională pentru a monitoriza termenii tratatului de pace, a servit ca o zonă tampon între cele două țări.

De toate acestea se preocupă, îndeaproape, Mukhabarat, Serviciul General de Informații – GIS, condus, din iunie 2018, de către generalul Abbas Kamel, după demiterea neașteptată a celui de-al 20-lea șef al serviciului egiptean și cel mai longeviv de până atunci în Administrația Sisi, Khaled Fawzi. S-a speculat că demiterea ar fi avut legătură cu o scurgere de informații referitoare, printre altele, la alegerile prezidențiale din Egipt și relația cu Israelul, scurgere atribuită unui ofițer al serviciului. Un alt motiv al demiterii care s-a vehiculat ar fi fost așa-numitul dosar al reconcilierii. Sub conducerea lui Fawzi, sediul agenției din Cairo a găzduit consultări între mișcările palestiniene Fatah și Hamas, pentru a pune capăt unei crize care durase aproximativ 11 ani, și care au dus la semnarea unui acord de reconciliere, în octombrie 2017. Însă, ulterior, au apărut mai multe discrepanțe în respectivul dosar, mass-media relatând despre o „criză ascunsă și un nou impas”.

Serviciul General de Informații, care a jucat un rol semnificativ în alegerile parlamentare din 2015, prin formarea unei coaliții electorale pro-Sisi, Fi Hob Misr („Pentru dragostea Egiptului”) care a câștigat majoritatea locurilor în Parlament, permițându-i lui Sisi să adopte o serie de legi, inclusiv pe cele controversate, pare că și-a extins mandatul de la preluarea conducerii de către Abbas Kamel.

Printre multele obiective pe care și le-a propus Abbas Kamel, ar fi implicarea serviciului secret în problemele de afaceri ale țării. O lege adoptată în februarie 2022 permite personalului Serviciului să înființeze companii și să dețină acțiuni în toate sectoarele economiei egiptene. „Spionii” au folosit noua oportunitate pentru a cumpăra acțiuni în cele mai promițătoare business-uri din Egipt, cum ar fi vastul proiect imobiliar New Cairo, Noua Capitală Administrativă. Operat, în mare parte, de Ministerul Apărării, „Noul oraș”, aflat la aproximativ 45 de kilometri sud-est de Cairo, este planificat pentru mai mult de șase milioane de locuitori și își propune să ducă sediul guvernului și un palat prezidențial imens într-un cadru mai bine controlat, monitorizat de peste 6.000 de camere de supraveghere. Un alt proiect de interes ar fi Dolphinus Holdings, care, din 2020, importă gaz din câmpurile offshore din Israel, printr-o conductă submarină care leagă Israelul și peninsula Sinai. Oficialii israelieni au numit exportul de gaze cel mai important acord apărut de când țările au semnat tratatul din de pace.
În 2019, Egyptian Media Group, deținut de Eagle Capital, o firmă de investiții apaținând GIS, a semnat mai multe acorduri pentru a lansa un nou canal TV prin satelit pentru regiunea arabă, cu Supreme Council for Media Regulation, o entitate guvernamentală desemnată de președinte să supravegheze instituțiile media. Eagle Capital deține sau are acțiuni semnificative în rețelele TV private majore din Egipt, cum ar fi rețeaua CBC și OnTv, ziare precum al Masry al Youm, și companii de producție media, inclusiv United Media Services, un holding sub a cărui umbrelă GIS a reunit companiile de media private din țară. În 2022, United Media Services a lansat canalul de știri în limba arabă, Al-Qahera News.

Abbas Kamel este omniprezent și în afacerile externe, fie că e vorba de Sudan ori Turcia și a jucat un rol esențial în tratarea unora dintre cele mai sensibile dosare ale Egiptului, întâlnindu-se cu generalul Khalifa Haftar, în Libia, și cu Ali Mamlouk, șeful serviciului de informații al Siriei.

Dar mai ales când este vorba de Fâșia Gaza, monitorizată de GIS alături de Administrația de Informații și Recunoaștere Militară, serviciul de informații militar al Egiptului.

„Șoimul statului”, cum e cunoscut generalul Kamel, a absolvit academia militară în 1978 și a fost atașat al Apărării în Republica Cehă. Dacă la începutul mandatului, în calitate de fost șef al informațiilor militare, Abdel Fattah Saeed Hussein Khalil el-Sisi avea o relație dificilă cu GIS, acest raport s-a schimbat odată cu numirea confidentului său și fost șef de stat major, Abbas Kamel, în fruntea unui Serviciu a cărui influență a crescut, chiar dacă s-a confruntat cu revolte interne și, la un moment dat, cu demisii în lanț.

Iar Abbas Kamel a devenit, cu timpul, câștigătorul unei lupte lungi și acerbe pentru putere între agențiile de stat ale țării, o dispută despre care a scris, în 2020, ziarul Al-Akhbar din Liban, cu mențiunea că „lupta s-a încheiat în favoarea lui Kamel, care a dobândit control absolut asupra tuturor deciziilor statului”.

Sub conducerea „vulpii prezidențiale”, Abbas Kamel, serviciul a fost implicat semnificativ în pregătirea referendumului constituțional din 2019, care i-a permis lui Sisi să-și prelungească mandatul. Din 2022, GIS a fost implicat și în organizarea „Dialogului național”, care ar trebui să reprezinte „oportunitatea de aur pentru schimbarea politică și reconcilierea națională în Egip”, dar care, potrivit criticilor, nu are nimic de-a face cu reformele efective. „Dialogul național” a fost inițiat de către Academia Naționale de Pregătire, afiliată Președinției egiptene, care îl are ca membru în consiliul de Administrație pe generalul Abbas Kamel.

Vineri, 23 februarie, șeful Mossad, David Barnea, cel al Shin Bet, Ronen Bar, șeful CIA, Wiliam Burns, șeful serviciilor de informații egiptene, Abbas Kamel, și prim-ministrul din Qatar, Mohammed al-Thani, s-au întâlnit, din nou, la Paris. Tot vineri, liderul Hamas, Osama Hamdan, a anunțat că mișcarea a ajuns la un „consens” cu facțiunile palestiniene pentru „formarea unui guvern a cărui misiune este de a oferi ajutor poporului palestinian”, „lansarea procesului de reconstrucție în Fâșia Gaza” și „alegerile palestiniene.”

Înainte de asta, Hamas anunțase că șeful biroului său politic, Ismail Haniyeh, a încheiat o vizită de câteva zile la Cairo. Potrivit comunicatului oficial, delegația Hamas a avut mai multe întrevederi cu general-maior Abbas Kamel.

Site-ul web Ynet a citat oficiali care susțin că discuțiile de la Paris au fost bune și chiar au durat mai mult decât era planificat, iar, în Israel se vorbește despre „optimism prudent” și că negocierile vor avea succes de data aceasta. Inclusiv consilierul pentru securitate națională israeliană, Tzachi Hanegbi, revenit de la discuții pentru a informa Cabinetul de Război al Israelului, susține asta.

Acest material este realizat pe baza informațiilor din surse deschise: tacticalreport.com,nytimes.com,theintercept.com,theatlantic.com,moderndiplomacy.eu, intelligenceonline.com,dw.com,reuters.com,cnn.com,france24.com,cbc.ca, thedefensepost.com,aa.com,eurasiantimes.com, asharq.com, privacyinternational.org, al-monitor.com, newarab.com, middleeasteye.net, businessinsider.com,timesofisrael.com, jpost.com wionews.com menaaffairs.com sgp.fas.org thenewkhalij.news thearabweekly.com arabnews.com,africa-newsroom.com, dawnmena.org, theafricareport.com, middleeastobserver.org, arabcenterdc.org,washingtoninstitute.org, presidency.eg, nta.eg,dbpedia.org

Au fost din nou negocieri: șeful CIA, William Burns, cel al Mossad, David Barnea și șeful serviciilor secrete egiptene, Abbas Kamal, s-au văzut, la Paris, pentru un potențial acord de eliberare a ostaticilor și de încetare a războiului din Gaza. La întâlnire a participat, din partea Qatar, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, prim-ministru și ministru de Externe.

După întâlnire, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim al-Thani a declarat că oficialii americani, qatarezi, egipteni și israelieni au făcut progrese. Câteva zile mai târziu, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani îl vizita pe consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan, la Casa Albă.

„Acum, marele test al qatarezilor este ca Hamas să spună da și să accepte să înceapă să vorbească despre detalii”, afirmă un oficial israelian, în timp ce la el în țară presiunile interne au crescut asupra premierului Netanyahu pentru încheierea unui acord cu Hamas. Ministerul de Externe din Qatar l-a acuzat pe Netanyahu că a subminat negocierile după ce o înregistrare audio l-a surprins pe liderul israelian criticând medierea „problematică” a Qatarului din cauza relației sale cu Hamas.

Premierul Al Thani a fost optimist încă din noiembrie, când, în primul interviu acordat de când Qatar s-a implicat în negocierile dintre Hamas și Israel, a susținut că „lucrurile merg în direcția bună” și că există o cooperare foarte strânsă cu Administrația de la Casa Albă și guvernul SUA.

Șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, premier și ministru, a ținut să precizeze că, aflat în mijlocul negocierilor, Qatar va păstra comunicarea deschisă cu toată lumea, așa cum, în trecut, a procedat cu talibanii, chiar dacă „unora dintre politicienii din SUA nu le-a plăcut”.

Qatar este în relație cu Hamas, dar doar cu biroul politic din Doha nu și cu liderii militari ai mișcării, susține șeicul. După cum, Qatar este în relație și cu poporul palestinian, cu cauza palestiniană. Iar sprijinul Qatar pentru poporul palestinian este continuu de zeci de ani, dar cine îi guvernează pe palestinieni este alegerea lor.

 „Nu poți pune capăt conflictului stând de vorbă doar cu prietenul. Dacă există un conflict, ai nevoie de un prieten care să vorbească cu adversarul tău, cu oponenții tăi”. Qatarul reprezintă „prietenul perfect al Statelor Unite pentru a vorbi cu acești adversari și cu mai multe părți”.

„Prietenul perfect” găzduiește o importantă bază militară americană, a reamintit șeicul în interviu.

Instalațiile militare din Qatar, inclusiv bază aeriană Al Udeid, la care se referea Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, găzduiesc baza regională a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) și aproximativ 8.000 de forțe americane dislocate acolo pentru a participa la operațiuni în întreaga regiune. Baza Aeriană Al Udeid, care a fost extinsă și îmbunătățită în mod constant cu finanțare din Qatar și din SUA, a fost utilizată în operațiunea de evacuare a personalului american și a aliaților afgani din Afganistan în vara lui 2021.

Din 1992 de cand Statele Unite și Qatar au încheiat un acord de cooperare în domeniul apărării, a fost reglementată prezența trupelor americane în Qatar, care a devenit, mai apoi,  un cumpărător semnificativ de armament din SUA. Ulterior, Qatar și Statele Unite au inaugurat un „Dialog strategic” pentru a instituționaliza discuțiile privind securitatea și stabilitatea în regiune și au semnat un memorandum de înțelegere pentru a coopera împotriva terorismului internațional.

În ultimii doi ani, Qatar și-a asumat din ce în ce mai mult sarcini critice legate de securitatea din regiune și nu numai.

În urma acordului Al-Ula, Doha și-a exprimat disponibilitatea de a juca un rol de mediere între membrii Consiliului de Cooperare al Golfului, (CCG) - Arabia Saudită, Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Oman - state cu care a avut ceva probleme. În 2017, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Bahrain, cărora li s-au alăturat Egiptul și câteva alte guverne, au rupt relațiile cu Qatar și au impus limite la intrarea și tranzitul cetățenilor și navelor Qatar în teritoriile, apele și spațiul lor aerian. O sursă de fricțiuni au fost relațiile Qatarului cu mișcările islamiste regionale, inclusiv cu cele afiliate Frăției Musulmane, autoritățile de la Doha susținând că este util să se mențină astfel de legături. În urma acțiunilor vecinilor săi arabi, Qatarul a aprofundat relațiile cu Turcia și Iranul. CCG a cerut, inițial, ca o condiție pentru a pune capăt boicotului, închiderea Al Jazeera (deținută și finanțată parțial de guvern), ruperea relațiile Qatar cu Frăția Musulmană și încetarea desfășurării personalului militar turc în Qatar. În 2021, la cel de-al 41-lea summit al CCG de la Al-Ula, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Egipt au convenit să ridice blocada și să restabilească legăturile. Tensiunile dintre Qatar și Emiratele Arabe Unite, în special, au continuat și după reconcilierea oficială, iar declarația de la Al-Ula nu a angajat Qatarul să îndeplinească niciuna dintre cerințele inițiale ale Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite, ci s-a referit la restabilirea „colaborării între toate statele membre” și la consolidarea „legăturilor de frățietate dintre ele”.

În Africa, Qatarul și-a asumat roluri de mediator în 2021 și 2022 între Somalia și Kenya, facțiunile somaleze, precum și între guvernul de tranziție din Ciad și rebeli.

La începutul anului 2022, a fost anunțată desemnarea Qatarului ca Aliat major non-NATO (MNNA), atunci când emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad Al-Thani, a fost primul lider al Golfului care se întâlnea cu președintele Biden de la preluarea mandatului său.

Alăturându-se Bahrainului și Kuweitului, care dețin același statut, Qatar nu numai că este în măsură să achiziționeze anumite arme americane, ci poate și să primească așa numitele articole de apărare în exces (EDA), echipamente militare care nu mai sunt necesare SUA, sunt declarate „în exces” de către Forțele Armate și pot fi oferite, cu costuri reduse sau fără costuri, beneficiarilor străini eligibili, în sprijinul obiectivelor de securitate națională și de politică externă americană.

În aceeași lună în care Qatar obținea statutul MNNA, ministrul de Externe s-a deplasat la Moscova pentru a încerca să ajute la medierea încetării războiului Rusiei împotriva Ucrainei, precum și pentru a discuta probleme regionale, cum ar fi revigorarea JCPOA, acordul nuclear cu Iran. Qatar s-a angajat public să mențină aprovizionarea cu gaze naturale către Europa în timpul crizei și a anunțat ajutor umanitar pentru refugiații ucraineni. Și se pare că a renunțat, cel puțin deocamdată, să mai achiziționeze din Rusia, sistemul de apărare antiaeriană S-400.

Împovărat cu atât de multe afaceri politice majore, șeicul Tamim bin Hamad Al Thani, emirul statului Qatar, se bazează nu doar pe ministrul de Externe/premier, șeicul Mohammed bin Abdulrahman Al Thani.

Ci și pe consilierul său de încredere pentru securitate națională, Mohammed bin Ahmed Al-Misnad sau Al-Musnad sau Al-Masnad.

„Imaginați-vă că sunteți cel mai de încredere bărbat la care se poate gândi mama conducătorului. O astfel de persoană nu numai că devine de neatins într-o astfel de lume cum e cea din Qatar, ea devine aproape la fel de puternică ca și conducătorul însuși. Mai mult, imaginați-vă că această persoană este și vărul mamei conducătorului. Pe baza normelor tribale, conducătorul ar fi obligat să se refere la el drept unchi. Acesta este Mohammed Al-Masned. Vărul de neatins al Sheikha Moza al Masned, mama emirului Qatarului”.

Al-Misnad a fost numit în această funcție în decembrie 2017 și este atașat al biroului emirului, lucrând în culise pentru a promova agenda diplomatică a statului Qatar.

Al-Misnad, care apare rar în fotografii și nu are nici conturi pe rețelele de socializare, a fost și șef al serviciului de informații din Qatar, într-o vreme când, la conducerea Mossad se afla un prieten al premierului israelian Netanyahu, Yossi Cohen. Canalul 12 din Israel a susținut că Benjamin Netanyahu l-a trimis pe Cohen la Doha, pe 5 februarie 2020, pentru a convinge Qatar-ul să nu oprească finanțarea către Hamas. Întâlnirea a fost dezvăluită de fostul ministru israelian al Apărării, Avigdor Lieberman: „atât egiptenii, cât și qatarezii erau supărați pe Hamas și plănuiau să întrerupă toate legăturile cu ei. Dintr-o dată, Netanyahu a devenit un avocat al Hamas și a făcut presiuni asupra Egiptului și Qatarului să continue sprijinul financiar.”

Un an mai târziu, Cohen sugera public că a fost o greșeală „să te bazezi pe fondurile Qatarului în efortul de a aduce calmul în Fâșia Gaza”. La scurt timp după ce încetarea focului dintre Israel și Hamas a intrat în vigoare, la sfârșitul lunii mai 2021, Qatar a anunțat că va oferi 500 de milioane de dolari pentru reconstrucția Gaza în urma conflictului de 11 zile. Același Cohen, care a fost pregătit cândva ca un potențial succesor al lui Netanyahu în Likud, pare acum că se depărtează de prietenul său, premierul: „am recomandat să ne menținem relația cu Qatar (...) Îngrijorarea mea reală este că, dacă nu facem asta, vom ajunge la o criză prea mare pentru a fi depășită”.

Discretul domn Al-Misnad sau Al-Musnad sau Al-Masnad, un maestru de spionaj din Qatar, are printre principalele îndatoriri să manipuleze politica americană, scria pe blogul său avocatul Oren Litwin, director al proiectului Islamism în Politici de la Middle Est Forum, organizație independentă non-profit americană, specialist în politici publice și fost profesor adjunct la Academia Navală a Statelor Unite.

Al-Misnad servește ca legătură diplomatică la nivel înalt pentru guvernul din Qatar, întâlnindu-se cu demnitari precum comisarul UE pentru securitate (până în 2019), Sir Julian King, prim-ministrul Irakului ori ministrul adjunct al Apărării din Rusia. Al-Misnad s-a întâlnit, de asemenea, cu membri ai Congresului american, inclusiv cu o delegație bipartizană care a vizitat baza aeriană Al-Udeid din Qatar pe 4 iulie, mai scria, în 2019, Oren Litwin.

Dar implicarea lui Al-Misnad în politica americană ar fi ceva mai profundă, după cum a arătat mass media relatând despre un proces intentat, în Florida, împotriva fratelui emirului, șeicul Khalid bin Hamad al-Thani, cel care ar fi ordonat gărzii sale de corp, un cetățean american, să ucidă două persoane.

Procurorul SUA care a reprezentat victimele șeicului din Qatar, Rebecca Castañeda, a depus cereri de citație împotriva ambasadorului Qatar la Washington, a șefului serviciilor de informații din Qatar, Mohammad al-Misnad, și a lui Abdullah Al-Athbah. Toți trei au evitat citațiile. Rebecca Casteneda - un fost procuror federal și avocat pentru operațiuni speciale și drept maritim în Garda de Coastă a Statelor Unite - a fost etichetată pe rețelele de socializare drept „cel mai curajos avocat al Americii” după emiterea citației împotriva oficialilor din Qatar. Castañeda, pe contul ei de Twitter, pe 5 septembrie 2019: „bună seara tuturor, cu excepția acelor bărbați care mă urmăreau pentru a-mi monitoriza mișcările în această dimineață. Nu mi-e frică și nu am fost intimidată.” Tot atunci, Al Arabiya.net scria despre hackeri care au încercat să distrugă documente legate de procesul împotriva șeicului Khalid.

Și procesul? Sheikh Khaled, „KHK”, a încercat în mod repetat să se sustragă justiției americane în dosarul intentat împotriva lui în Florida în 2019. Același proces a fost reînființat în Massachusetts în iunie 2020. Mai departe … cine mai știe …  În mai 2022, procurorii federali americani investigau legăturile dintre grupurile teroriste și Khalid bin Hamad al-Thani, potrivit unor documente descoperite de Associated Press. O anchetă a unui mare juriu din New York s-a axat asupra furnizării de către Khaled al-Thani de bani și provizii Frontului al-Nusra, filiala al-Qaida din Siria.

Presa a dezvăluit cum Al-Misnad a recunoscut, în particular, că acuzațiile împotriva lui Khalid Al-Thani sunt exacte, dar și alte declarații „șocante” ale acestuia: influența sa asupra politicienilor și jurnaliștilor americani și cum a controlat o vastă operațiune de mită care a vizat personalități publice.

„Politica noastră față de Qatar sau orice altă națiune ar trebui să favorizeze interesele Statelor Unite și nu să încline spre șeicul care are cea mai mare servietă de numerar. Dacă se dovedește că personalitățile publice iau bani străini pentru a ne influența politicile, ei ar trebui să fie în închisoare, nu în Congres”, scria Oren Litwin, analistul de la Middle East Forum.

UPDATE: Duminică, 4 februarie, premierul Benjamin Netanyahu a declarat că Israelul nu este pregătit să accepte un acord cu orice preț pentru eliberarea ostaticilor. Netanyahu susține că Israelul nu va pune capăt războiului până când toate obiectivele sale nu vor fi îndeplinite: eliminarea Hamas, aducerea tuturor ostaticilor și asigurarea că Gaza nu va mai reprezenta niciodată o amenințare pentru Israel. „Nu am nevoie de ajutor ca să știu cum să navighez în relațiile noastre cu SUA și comunitatea internațională. (…) Noi luăm propriile decizii, chiar și în acele cazuri în care nu există un acord cu prietenii noștri americani”.

Într-un interviu pentru Army Radio, fostul șef Mossad, Yossi Cohen, spune că Israelul va trebui să plătească un preț mare pentru orice înțelegere cu ostatici, un preț care „va trebui plătit oricum”, așa că ar trebui plătit „astăzi, de la început pentru toată lumea”. Cohen a cerut guvernului israelian să încheie un acord unic pentru toți ostaticii rămași în Gaza, și nu unul în etape, și să înceteze criticile publice la adresa mediatorului Qatar.

Acest material este realizat pe baza informațiilor din surse deschise: qatarileaks.com, arabnews.com,alarabya.net,eurasiareview.com,buzzchronicles.com,en.imarabic.com,al-sharq.com, thenationalnews.com, imo.gov.qa, whitehouse.gov, theintercept.com, cbsnews.com, intelligenceonline.com, sgp.fas.org, thenewkhalij.news, thearabweekly.com, blogs.timesofisrael.com,nytimes.com,gsn-online.com,tacticalreport.com, middleeastmonitor.com, al-monitor.com menaaffairs.com aljazeera.com, atlanticcouncil.org

Mirajul tehnologiei și în Rusia: compania de stat pentru tehnologie și sisteme de apărare, Rostec, a achiziționat un produs dezvoltat de o subsidiară a sa, numită „Avtomatika”, care poate identifica utilizatori anonimi pe Telegram. Instrumentul se numește „Okhotnik” (Охотник) și folosește peste 700 de puncte de date pentru a demasca utilizatorii Telegram altfel anonimi.

De asemenea, Inițiativa Tehnologică Națională, un program creat în urmă cu un deceniu pentru a promova dezvoltarea tehnică globală a Rusiei, spune că a realizat o rețea neuronală, numită „Tovarășul maior”, capabilă să dezanonimizeze administratorii canalelor Telegram mai rapid și mai precis decât orice inteligență artificială existentă. AI-ul verifică entitățile juridice și oferă informații generale despre companii.

Tot în Rusia, Centrul principal de frecvență radio (GRFC), aflat în subordinea Roskomnadzor, Serviciul Federal de Supraveghere a Comunicațiilor, Tehnologiei Informației și Mass-Media, a anunțat lansarea sistemului Oculus, care caută automat pe internet conținut foto și video interzis de lege.

China îi sperie pe toți. Departamentul american al Apărării se teme că macaralele pentru încărcarea/descărcarea containerelor de marfă din porturile din SUA pot fi utilizate de Beijing ca instrumente de spionaj. Iar cel mai mare producător de baterii pentru vehicule electrice din lume, CATL, s-a confruntat cu acuzații potrivit cărora reprezintă o amenințare pentru securitatea națională, tehnologia companiei chineze fiind exclusă dintr-o bază militară americană. Un dispozitiv de urmărire chinez a fost găsit într-o mașină a guvernului britanic, după ce oficialii serviciilor de informații au verificat mai multe vehicule care transportă funcționari guvernamentali. Dispozitivul de geolocalizare a fost plasat în interiorul unei piese sigilate, importată de la un furnizor din China și instalată de producătorul vehiculului.

Tot China a dezvăluit ceea ce pretinde a fi cea mai avansată rețea de internet din lume, cu viteze de aproximativ 1,2 terabiți pe secundă (1.200 gigabiți pe secundă). Deși aceste viteze teoretice nu vor fi imediat disponibile consumatorilor, lansarea are implicații semnificative pentru afaceri, transferul de informații, tranzacționarea acțiunilor și securitatea națională. Rețeaua principală, care se întinde pe 1.800 de mile de la Beijing către sud, a fost dezvoltată în parteneriat cu Huawei, China Mobile, Universitatea Tsinghua din Beijing și Cernet, o rețea de cercetare finanțată de guvern.

O evaluare cu titlul „Enumerarea, țintirea și prăbușirea programului NeuroStrike al Partidului Comunist Chinez” indică faptul că Beijingul a dezvoltat un nou tip de arme de lovitură neurologică care nu numai că sunt capabile să dezactiveze capacitățile cognitive ale țintelor, ci să le și controleze creierul. Aceste arme pot cauza probleme neurologice, pot reduce gradul de conștientizare și pot modifica creierul soldaților în luptă. NeuroStrike se referă la țintirea proiectată a creierului soldaților și civililor folosind o tehnologie distinctă non-cinetică pentru a afecta cogniția, a reduce conștientizarea situațională și a provoca degradare neurologică pe termen lung.

Un satelit spion nord-coreean a fotografiat Roma, precum și Casa Albă și Pentagonul. Satelitul a mai fotografiat baza forțelor aeriene americane Andersen de pe insula Guam din Pacific, două instalații navale și un aerodrom din Virginia. Liderului Kim Jong-un i s-au arătat imagini prin satelit ale Pearl Harbor și portavionului Carl Vinson al Marinei SUA.

Mai pașnici, oamenii de știință japonezi de la Universitatea din Kyoto dezvoltă sateliți din lemn ca o alternativă durabilă la cei tradiționali din metal. Proiectul include un prototip numit LingoSat, susținut de Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA) și NASA.

Iranul își dorește și el un sistem de supraveghere complex, „fără precedent”, integrat cu furnizorii de servicii mobile. Este ceea ce au descoperit cercetătorii de la Citizen Lab, dar nu este clar dacă a sistemul a fost finalizat.

În schimb, Poliția Națională franceză utilizează, deja, ilegal, un software israelian de recunoaștere facială. Potrivit documentelor Ministerului francez de Interne, obținute de site-ul Disclos, sistemele Briefcam sunt utilizate din 2015, în secret.

Franța încearcă să-și extindă masiv arsenalul de instrumente de supraveghere pentru a securiza milioanele de turiști așteptați pentru Jocurile Olimpice de vară de la Paris din 2024. Printre măsurile avute în vedere se numără instalarea de sisteme de camere la scară mare, în timp real, susținute de un algoritm pentru a detecta comportamentul suspect, inclusiv bagajele nesupravegheate și mișcările alarmante ale mulțimii. Și urmează să fie adoptată o lege care introduce noile puteri de supraveghere, care ar trebui să fie temporare, unii parlamentari făcând eforturi pentru a permite tehnologia controversată de recunoaștere facială.

Poliția din Greater Manchester intenționează să utilizeze camere video cu inteligență artificială de pe marginea drumului pentru a detecta persoanele care accesează și trimit mesaje pe telefoane în timp ce conduc. Poliția afirmă că tehnologia „spion în cer” nu va putea doar să-i detecteze pe cei cu un telefon la ureche, ci și pe cei care folosesc telefoane mai jos, în vehicul.

Viitorul tehnologiei la purtător, dincolo de accesoriile standard de acum, cum ar fi ceasurile inteligente din fitness, este ePANTS, potrivit comunității americane de informații. Guvernul federal a plătit cel puțin 22 de milioane de dolari într-un efort de a dezvolta îmbrăcăminte „inteligentă” care spionează purtătorul și împrejurimile sale. Similar cu proiectele anterioare finanțate de agențiile militare și de informații, inspirația poate să fi venit din science fiction, dar aplicațiile de bază sunt marca guvernului: supraveghere și colectare de date. Proiectul este realizat de Intelligence Advanced Research Projects Activity, Agenția de Proiecte de Cercetare Avansată de Apărare a armatei (DARPA/IARPA). Site-ul web al agenției spune că „investește fonduri federale în proiecte cu risc ridicat și cu recompense ridicate pentru a aborda provocările cu care se confruntă comunitatea de informații”.

Un program de supraveghere, puțin cunoscut, urmărește mai mult de un trilion de înregistrări telefonice interne în Statele Unite în fiecare an, conform unei scrisori obținute de WIRED și care a fost trimisă de senatorul american, Ron Wyden, Departamentului de Justiție. Potrivit scrisorii, un program de supraveghere cunoscut acum sub numele de Data Analytical Services (DAS) a permis timp de mai bine de un deceniu agențiilor de aplicare a legii să analizeze detaliile apelurilor americane. DAS, cunoscut anterior sub numele de Hemisphere, este derulat în coordonare cu gigantul de telecomunicații AT&T, care captează și efectuează analize ale înregistrărilor apelurilor din SUA pentru agențiile de aplicare a legii.

Iar o echipă de marketing din cadrul gigantului media Cox Media Group (CMG) - un conglomerat media american deținut, în principal, de Apollo Global Management împreună cu Cox Enterprises - susține că are capacitatea de a asculta conversațiile ambientale ale consumatorilor prin microfoanele încorporate în smartphone-uri și alte dispozitive pentru a colecta date și a le folosi pentru reclame. Confirmare a ceea ce o mare parte a publicului a crezut de ani de zile - că smartphone-urile ascultă oamenii pentru a livra reclame.

Și Guvernul Regatului Unit extinde și dezvoltă o tehnologie de supraveghere care poate înregistra și stoca istoriile web a milioane de persoane, dar, bine intenționat, avertizează că ChatGPT și alți chatbot bazați pe inteligență artificială reprezintă o amenințare de securitate.

Drama din jurul OpenAI, compania mamă a chatbotului, s-a încheiat oficial: Sam Altman s-a întors în firmă, iar Ilya Sutskever, care a inițiat demiterea sa, a părăsit consiliul de administrație. După ce lovitura eșuată de la OpenAI s-a terminat cu victoria lui Altman, jurnaliștii au încercat să afle ce ar fi putut să sperie atât de mult consiliul de administrație, încât a decis să ia măsuri extreme.Una dintre versiuni a fost prezentată de Reuters. Potrivit informațiilor sale, cu puțin timp înainte de demiterea lui Altman, mai mulți dezvoltatori OpenAI au scris o scrisoare consiliului de administrație în care afirmă că noul model AI - Q * (Ku-star) ar amenința grav umanitatea (cu toate acestea, jurnaliştii nu au putut găsi scrisoarea ca atare).

Amenințare sau nu la adresa umanității, echipa australiană DishBrain a obținut o subvenție de 600.000 USD, de la Apărare și de la Oficiul de Informații Naționale (ONI), pentru a îmbina AI cu celulele creierului uman. Echipa, care explorează domeniul inteligenței biologice sintetice, speră să creeze „mașini AI mai bune” – în pofida preocupărilor legate de „riscurile existențiale” ale unei astfel de tehnologii. În decembrie 2022, sistemul DishBrain, a fost dezvoltat de Cortical labs pentru a studia rețelele neuronale biologice in vitro. Configurația folosește neuroni cultivați în laborator din celule stem umane.

Sunt și câțiva care se străduiesc să păcălească tehnologia de supraveghere. Printre ei, start-up-ul italian Cap_able a oferit prima sa colecție de articole de îmbrăcăminte care protejează purtătorul ei de software-ul de recunoaștere facială din camerele cu inteligență artificială (AI), fără a fi nevoie să-și acopere fața.

2023 este anul în care SUA pare că a început să ia în serios fenomenele anormale neidentificate (UAP), noul termen preferat pentru ceea ce toată lumea cunoaște ca fiind OZN-uri. În cele din urmă, președintele Biden a semnat o legislație prin care a dispus ca agențiile guvernamentale să predea Arhivelor Naționale pentru conservare orice documente „care se referă în mod clar și definitiv la OZN-uri, tehnologii de origine necunoscută și inteligență non-umană”. Biden a semnat, de asemenea, prevederi legale, sponsorizate de doi foști candidați la președinție, senatorii Kirsten Gillibrand (democrat) și Marco Rubio (republican), întrerupând finanțarea programelor OZN-uri ilegale, nedeclarate. Gillibrand și Rubio par deosebit de îngrijorați de faptul că adversarii Americii ar fi putut recupera OZN-uri foarte avansate și că secretul excesiv inhibă înțelegerea științifică a tehnologiilor „exotice” recuperate de SUA. De remarcat, inspectorul general al comunității de informații a considerat „credibile și urgente” acuzațiile denunțătorului David Grusch conform cărora elementele guvernului SUA au reținut în mod necorespunzător informații legate de OZN-uri.

Pentagonul a anunțat mult așteptatul formular de raportare OZN care va permite membrilor serviciului, angajaților guvernamentali și contractorilor să raporteze informații despre observări Biroului de Rezolvare a Anomaliilor pentru toate domeniile al Pentagonului (AARO).

Ce s-a mai întâmplat în online? După trei ani de blocaj, rețelele de socializare vor putea continua să stocheze datele utilizatorilor din UE în SUA, în baza unui nou acord privind confidențialitatea informațiilor personale, care sunt trimise peste Atlantic. Scopul este de a atenua preocupările europene cu privire la spionajul electronic realizat de către agențiile de informații americane. Președintele american Joe Biden a semnat un ordin executiv, în octombrie, pentru a pune în aplicare acordul, după ce a ajuns la o înțelegere preliminară cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen

Cu stocarea datelor s-a ocupat și TikTok: date financiare sensibile, inclusiv numere de securitate socială și coduri fiscale, ale creatorilor și companiilor săi, au fost păstrate pe servere din China, potrivit surselor și înregistrărilor interne obținute de Forbes.

La începutul lui 2023, populara aplicație de social media deținută de ByteDance , și-a dezvăluit planul de a stoca date în Europa, unde există legi stricte de confidențialitate, după ce o mulțime de guverne occidentale au interzis aplicația de pe dispozitivele oficiale. TikTok spune că a început să transfere informații despre utilizatorii europeni către un centru de date din Dublin. Încă două centre de date, un altul în Irlanda și unul în Norvegia, sunt în construcție în cadrul Project Clover, „un program axat pe crearea unei enclave sigure pentru datele utilizatorilor TikTok din Europa”.

Uniunea Europeană a inițiat o investigație oficială asupra platformei de socializare X (fostă Twitter) cu privire la potențialele încălcări ale legilor UE referitoare la discursul instigator la ură și știrile false. Twitter Inc., ale cărei documente interne au fost făcute publice din decembrie 2022 până în martie 2023: Twitter Files.

Și tot legat de X, un cercetător în domeniul securității cibernetice, Kevin McSheehan, a exploatat o eroare a contului oficial de Twitter al CIA pentru a deturna un canal folosit pentru recrutarea securizată de informatori. Lacuna de securitate a fost în contradicție cu însăși esența comunicării „securizate” pe care o susține CIA.

Alte servicii, cele din China, consideră că cetățenii ar trebui încurajați să se alăture activității de contraspionaj, inclusiv prin crearea unor canale online pentru ca indivizii să raporteze activități suspecte. Contul oficial WeChat al Ministerului Securității de Stat al Chinei a fost lansat în iulie, iar în prima postare s-a făcut apel la „mobilizarea întregii societăți pentru a lupta împotriva spionajului”.

China, dar și alții au exploatat din plin platformele de social media, una dintre ele, LinkedIn intensificându-și eforturile pentru identificarea și neutralizarea profilurilor false. Printre aceste conturi eliminate au fost cele ale Black Cube, organizație cu sediul în Israel, care s-a folosit de LinkedIn înainte de alegerile din Ungaria.

A fost un an și cu ceva umor.

Richard Moore, șeful serviciului secret de informații al Regatului Unit MI6, a făcut obiectul glumelor utilizatorilor Twitter pentru că s-a adresat unui cont care nu aparținea noului ministru de Externe al Turciei, Hakan Fidan. Șeful MI6 l-a felicitat pe Hakan Fidan pentru noua funcție pe un cont de socializare care, de fapt îl parodia pe noul ministru de Externe al Turciei, spre amuzamentul utilizatorilor Twitter.

Un canal de televiziune rus a difuzat o cerere MI6 către cetățenii ruși, sfătuiți să-i întoarcă spatele lui Vladimir Putin și să înceapă să spioneze pentru Marea Britanie, în timpul unei emisiuni găzduită de fosta spioană rusă, Maria Butina. Emisiunea, în care a fost difuzat clipul către cetățenii ruși, presupunea realizarea unui profil de o oră al șefului MI6, Richard Moore. Nu este clar dacă directorii postului de televiziune erau conștienți că difuzau un mesaj de recrutare la televiziunea națională. Mesajul lui Moore, care a fost transmis inițial la Praga în iulie, îi îndemna pe rușii care erau îngroziți de invazia Ucrainei să spioneze pentru MI6.

În octombrie, bloggerii ruși, Vovan (Vladimir Kuznetsov) și Lexus (Alexey Stolyarov), cunoscuți pentru farsele făcute diferiților politicieni, au publicat o înregistrare a unei conversații cu ministrul finlandez de Externe, Elina Valtonen, care a primit un apel telefonic în numele unuia dintre politicienii africani. În timpul conversației, ministrul de Externe a explicat cum Finlanda s-a apărat constant împotriva Uniunii Sovietice și acum cheltuiește bani pentru apărarea împotriva „imprevizibilei” Rusii. O lună mai târziu, Vovan şi Lexus au păcălit-o  și pe Giorgia Meloni, premierul italian, determinând-o să spună ce crede de fapt despre războiul din Ucraina.

Utilizatorii de internet ruși au depus peste 5.000 de denunțuri împotriva vecinilor și cunoscuților pe o aplicație de parodie numită „Denunțul meu”. Un lucrător IT a creat „Denunțul meu” în 2018, dar l-a șters după câteva luni după ce nu a reușit să câștige vizibilitate. În ianuarie 2023, aplicația, al cărei logo seamănă cu cel al portalului de servicii guvernamentale ruse Gosuslugi, a revenit pe Google Play. În pofida faptului că descrierea oficială a aplicației spune că nu este afiliată autorităților ruse și este menită să fie folosită numai în scopuri de divertisment, mulți utilizatori nu au reușit să realizeze că este o parodie.

Ceva amuzant și de pe la noi: președintele României, Klaus Johannis, a acordat Ordinul Național „Steaua României”, cu grad de Mare Ofițer, Direcției Generale de Studii și Documentare (DGED), agenția de informații externe a Marocului, pentru eforturile sale excepționale în promovarea securității regionale. Ordinul a fost înmânat agenției marocane de la București pe 11 decembrie, marcând cooperarea crescândă dintre Maroc și România în domeniul schimbului de informații. Prin Decretul prezidențial №1.365, emis pe 6 noiembrie, președintele a lăudat rolul remarcabil al DGED în promovarea securității regionale și în stimularea legăturilor bilaterale de securitate între cele două țări. În august 2023, serviciile de securitate din Maroc au ajutat la repatrierea lui Iulian Ghergut, un oficial de securitate român care a fost răpit dintr-o întreprindere minieră de mangan din Burkina Faso, în 2015.

Nota comică vine din faptul că despre asta am aflat din presa marocană, în timp ce, la noi, este clasificată informația referitoare la cine a primit Ordinul Național „Steaua României”. Se poate verifica pe site-ul legislatie.just.ro.

Tot la noi, FBI a desfășurat investigații în județele Teleorman și Argeș, cu privire la membrii unui grup care, printr-o schemă criminală, ar fi obținut în mod fraudulos beneficii guvernamentale de la statul California, cauzând prejudicii de peste 5 milioane de dolari.

Iar despre o afacere obscură cu arme, ceva funcționari de la București, membri ai Frontul Unit de Eliberare a Assam, grupare separatistă indiană și agenți Mossad, găsim în „ULFA - mirajul zorilor”, carte apărută în luna august, la editura HarperCollins. Rajeev Bhattacharyya este autorul cărții, un jurnalist independent care a lucrat pentru The Times of India, The Telegraph, The Indian Express și Times Now.

Ce ne-a mai atras atenția anul trecut și am privit mai îndeaproape: relațiile dintre SUA și Arabia Saudită, nesfârșitele dezbateri în jurul articolului semnat de Seymour Hersh, proiectele „Marea Moscovă” și „Marele Paris”, cazul celor opt ofițeri indieni care se confruntă cu pedeapsa capitală în Qatar, Inter Mediate -o firmă simpatică specializată în gestionarea conflictelor, ideea desființării agențiilor de informații, doi cyber specialiști - Ilya Sachkov, arestat în Rusia, și Nikita Kislitsin, arestat în Kazahstan (între timp extrădat în Rusia) -,  corupția în Ucraina, cărți scrise de agenți secreți, șeful Shin Bet după 7 octombrie, noul și interesantul ambasador din San Marino la Alger, tevatura cu banii ambasadei Rusiei la Roma și incomodele chestiuni legate de spionaj în Spania.

A început 2024.

Jurnalistul The Wall Street Journal, Evan Gershkovich, arestat în martie 2023 de  Serviciul Federal de Securitate (FSB) sub suspiciunea de spionaj pentru guvernul american, este încă în închisoare. Iar Jullian Assange, închis din 2019 la penitenciarul de maximă securitate Belmarsh din Londra, încă speră să nu fie extrădat în SUA …

Ce s-a petrecut în premieră: Germania a lansat Nationale Sicherheitsstrategie, prima strategia de securitate națională a țării. Deși Germania a avut documente de politică în trecut, care se concentrau pe apărare, nu a avut niciodată o strategie cuprinzătoare dedicată. Noua strategie de securitate națională a Germaniei numește Rusia drept „cea mai mare amenințare la adresa păcii și stabilității în zona euro-atlantică”.

Iar Serviciul Național de Informații din Grecia (EYP) a publicat primul său raport anual de activitate, „introducând, în premieră, în Grecia o practică a altor servicii de informații externe”.

Oamenii de afaceri din Marea Britanie au beneficiat, pentru prima dată, de informații de la MI5. Agenția de securitate internă a Marii Britanii a susținut un briefing destinat informării mediului de afaceri, ca parte a unei noi inițiative guvernamentale de aprofundare a cooperării pentru combaterea amenințărilor la adresa securității naționale.

Și am beneficiat și de o fotografie în premieră. Șefii serviciilor de informații din cadrul Five Eyes au fost fotografiați în Silicon Valley, în prima lor apariție împreună de la constituirea organizației: directorul general al Organizației Australiane de Informații de Securitate, Mike Burgess, directorul Serviciului Canadian de Informații de Securitate, David Vigneault, directorul FBI, Christopher Wray, directorul Serviciului de Informații de Securitate din Noua Zeelandă, Andrew Hampton, și directorul general al MI5, Ken McCallum. Alianța, care cuprinde agenții de informații din Marea Britanie, SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă, a fost constituită la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, a rămas în mare parte în umbră, iar liderii săi nu au mai apărut până acum împreună în public.

S-au numit noi șefi de intelligence. Despre cel din Turcia, Ibrahim Kalın, fost purtător de cuvânt al președintelui turc, Recep Tayyip Erdoğan, se spune că a avut legături cu fostul finanțator al-Qaeda, Yasin al-Qadi. Iar Anne Keast-Butler este prima femeie în fruntea GCHQ, agenția de informații destinată culegerii și analizei de date electronice în Marea Britanie. Macron și-a numit un aliat la conducerea intelligence-ului extern, Nicolas Lerner. Este pentru prima dată când un fost șef al Direcției Generale pentru Securitate Internă devine șef al Direcției Generale pentru Securitate Externă. Iar președintele sud-coreean a numit noul șef al Serviciului Național de Informații (NIS), cea mai importantă agenție de spionaj a țării și, de asemenea, ministrul de Externe.

Alți șefi din alte comunități de informații au fost mai puțin norocoși.

Președintele slovac, Zuzana Čaputová a făcut apel la calm după arestarea mai multor șefi de intelligence și a organizat o ședință de urgență a Consiliului de Securitate pentru a discuta despre arestările din comunitatea de informații a țării cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile generale. Čaputová a precizat că nu a existat nicio lovitură de stat a poliției, iar agențiile de securitate sunt operaționale și securizate.

Germania și Danemarca au avut ceva deranj cu implicarea propriilor angajați din intelligence în scandaluri de spionaj.

La un an de la arestarea sa, în decembrie, a început procesul lui Carsten L. director al Serviciului Federal German de Informații și Contrainformații (BND), acuzat că a transmis informații statului rus. În efortul de a colecta date, Carsten L. a tipărit sau fotografiat materiale extrem de secrete de pe computerul său la sediul BND. Complicele său, omul de afaceri Arthur E. este acuzat că a dus aceste informații la Moscova, unde le-a transmis FSB. Procesul împotriva celor doi este de așteptat să se încheie în iulie 2024

De asemenea, fostul președinte al Oficiului Federal pentru Protecția Constituției (BfV) din Germania, Hans-Georg Maassen, este investigat de fosta sa agenție. Maassen, care a fost înlăturat din postul său după ce a părut să minimizeze violența de extremă-dreapta împotriva migranților, este membru al CDU, partidul fostului cancelar Angela Merkel. Maassen a fost forțat să renunțe la funcție în 2018.

Șeful Serviciului danez de Informații de Apărare, FE, Lars Findsen, cât și fostul ministru danez al Apărării, Claus Hjort Frederiksen, au fost acuzați de încălcarea obligației de confidențialitate în ceea ce privește o colaborare controversată danezo-americană. Însă, procurorii au renunțat la acuzațiile penale de divulgare de secrete de stat, după ce hotărârile judecătorești au precizat că dovezile secrete ar trebui să devină publice.

În Spania, ministrul Apărării, Margarita Robles, a confirmat că o instanță din Madrid anchetează membri ai serviciului secret spaniol, acuzați că au furnizat informații Statelor Unite. El Confidencial, care a dezvăluit cazul, și alte mass-media au subliniat că descoperirea acestei presupuse trădari a provocat un profund disconfort în guvernul lui Pedro Sánchez în relația cu Statele Unite, cele două țări fiind aliate și realizând, frecvent, schimb de informații.

În America, Departamentul de Justiție a anunțat arestarea lui Victor Manuel Rocha, în vârstă de 73 de ani, un fost diplomat american de rang înalt, a cărui carieră a inclus perioade de ambasador și consilier la Consiliul de Securitate Națională și la Comandamentul de Sud al Statelor Unite. Serviciile cubaneze l-ar fi recrutat pe Rocha când era student în anii 1970 și l-au inspirat să-și petreacă întreaga viață profesională în căutarea oportunităților de a furniza informații Cubei și, eventual, Rusiei și Chinei. Potrivit procurorului general al Statelor Unite, cazul lui Rocha a fost „una dintre infiltrările cu cea mai mare anvergură și cea mai lungă durată” din guvernul american de către un agent străin.

Tot în SUA, Charles McGonigal, acuzat că a lucrat pentru oligarhul rus Oleg Deripaska, a primit o pedeapsă de peste patru ani de închisoare. McGonigal a lucrat ca agent special responsabil cu divizia de contrainformații pentru biroul FBI din New York și a jucat un rol central în investigația controversată a FBI-ului, „Russiagate”, asupra fostului președinte Donald Trump.

În calitate de trimis prezidențial pentru Iran, funcție în care a fost numit în ianuarie 2021, Robert Malley a activat în cadrul Departamentului de Stat, iar portofoliul său includea atât încercările de a reînvia un acord nuclear cu Iranul, cât și negocieri asupra a cel puțin trei americani reținuți la Teheran. Potrivit unei surse din Departamentul de Stat, FBI îl investighează pe Rob Malley în legătură cu gestionarea informațiilor clasificate. Carieră guvernamentală îndelungată a lui Malley pare că are de suferit după ce autorizațiile sale de securitate au fost suspendate fără explicații publice. Un scandal grav, care ar putea presupune spionaj, făcându-l pe Malley să pară o cârtiță a Teheranului în inima Casei Albe. Autoritățile americane păstrează tăcerea, iar mass-media rămâne șocant de neinteresată de toată această afacere. Spre deosebire de Washington, presa iraniană a dat câteva detalii în scandalul Malley. În special, Tehran Times, o instituție de limbă engleză în relație confortabilă cu ministerul de Externe al Iranului, a relatat pe larg despre această poveste.

America se confruntă și cu o posibilă recrutare a unui politician de către serviciile egiptene. Senatorul democrat american, Bob Menendez, acuzat de corupție, a demisionat temporar din funcția de președinte al Comitetului pentru Relații Externe din Senat. Rechizitoriul său face, însă, referiri și la dezvăluirea de informații „foarte sensibile” și „nepublice” către oficiali de informații egipteni.

Guvernul ucrainean l-a demis pe șeful Serviciului Special de Comunicații și Protecție a Informațiilor din Ucraina, Yurii Shchyhol, împreună cu adjunctul său pentru digitalizare, Viktor Zhora. Biroul Național Anticorupție al Ucrainei a anunțat că șeful Comunicațiilor Speciale și adjunctul său au fost acuzați de deturnarea a peste 62 de milioane de grivne (1,7 milioane de dolari) din fonduri de stat. Iar președintele ucrainean l-a înlocuit pe comandantul Forțelor Medicale ucrainene, cu precizarea că este nevoie de „un nivel fundamental nou de medicină” și l-a revocat pe Oleksandr Tarasovski din funcția de șef adjunct al Serviciului de Informații Externe al Ucrainei, pe 17 noiembrie. Motivul concedierii nu a fost precizat. Anterior, citând surse anonime din armata țării și conducere politică, publicația ucraineană Ukrainska Pravda a scris că Ministerul Apărării ia în considerare posibila demitere a trei comandanți din cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei.

Ceva probleme are și Franța. Doar site-ul EU Today și presa azeră au relatat despre cum pe teritoriul Azerbaidjanului a fost dezvăluită o celulă de spionaj, conectată la Ambasada Franței. Se spune că un cetățean francez a inițiat voluntar cooperarea cu agențiile de aplicare a legii din Azerbaidjan, care au primit documente și dovezi privind activitățile rezidenței franceze în regiunea Caucazului de Sud, Orientul Mijlociu, Ucraina și Moldova.

Alții s-au întrebat dacă nu cumva Luxemburgul este veriga slabă a securității UE și NATO. Presa a dezvăluit că fostul ambasador al Luxemburgului în Rusia, Jean-Claude Knebeler, a plecat să lucreze pentru Gazprombank, deținută de Kremlin, în 2020. Iar fostul ministru al Apărării din Luxemburg, Etienne Schneider, a primit, o funcție, în 2020, la firma rusă de investiții Sistema, care se află sub sancțiunile SUA din cauza legăturilor cu Kremlinul. Între timp, Doris Woltz și-a dat demisia din funcția de director al Service de Renseignement de l'État. Ea a părăsit funcția după șapte ani din cauza „deciziei sale personale de a se retrage din serviciul public” și susține că nu are legătură cu ce a scris mass media.

Însă, cu cele mai grave repercusiuni legate de spionaj se confruntă opt foști militari indieni în Qatar. Aceștia sunt acuzați că au cules informații despre proiectul secret al Qatarului de a achiziționa submarine de înaltă tehnologie fabricate în Italia, care sunt concepute pentru a fi greu de detectat de adversari. Nu au fost dezvăluite până acum multe detalii ale cazului. Momentan, Curtea din Qatar a aprobat recursul Indiei împotriva pedepsei capitale.

2023 a adus și alianțe noi și înțelegeri mai mult sau mai puțin secrete.

China a ajuns la un acord cu Havana pentru a stabili o facilitate electronică de interceptare pe insulă, la aproximativ 100 de mile de Florida.

Regatul Unit și Norvegia au convenit să consolideze cooperarea pentru a contracara amenințările subacvatice, pe fondul îngrijorării că spionii ruși intenționează să vizeze aliații NATO.

Comandantul marinei iraniene, Shahram Irani, a dezvăluit că Iranul intenționează să formeze o alianță navală cu mai multe state din Golf, Pakistan și India, în scopuri de securitate. Crearea acestei alianțe vine cu o schimbare a obiectivelor iraniene în Golf, deoarece Iranul a încheiat, recent, o perioadă de șapte ani de ostilitate cu Arabia Saudită printr-un acord și și-a îmbunătățit relațiile cu alte state din Golf. Tot în Iran, Parlamentul examinează un proiect de lege care se referă la cooperarea dintre Teheran și Moscova în domeniul securității informațiilor. Proiectul de lege este prezentat Parlamentului pentru a pune în aplicare un acord semnat în urmă cu trei ani de fostul ministru de Externe al Iranului, Mohammad Javad Zarif, și omologul său rus, Serghei Lavrov.

Israel Aerospace Industries a finalizat un acord semnificativ cu Azercosmos din Azerbaidjan, furnizând doi sateliți de spionaj ca parte a programului Azersky-2. Înțelegerea consolidează parteneriatul dintre firma israeliană și Azercosmos în domeniul tehnologiei spațiale, poziționând în același timp capacitățile de recunoaștere ale Israelului mai aproape de granița cu Iranul. În ultimele două decenii, Israelul a vândut armament avansat armatei azere în valoare de miliarde de dolari, dar, în pofida acordurilor semnificative dintre Israel și Azerbaidjan, companiile de apărare au rămas în mare măsură discrete cu privire la activitățile lor în regiune. Mai mult decât Turcia, armata și serviciile de informații israeliene au contribuit la cucerirea militară rapidă de către Azerbaidjan a Nagorno-Karabah. Forțele azere au primit asistență semnificativă din partea Israelului, care a devenit un furnizor major al echipamentului său militar.

În încercarea de a îmbunătăți comunicarea dintre Beijing și Washington, directorul CIA, William Burns, a vizitat China. Dar Burns s-a tot plimbat în anul care tocmai s-a încheiat: la Kiev, în Israel și în Qatar. A realizat și prima vizită a unui director CIA în Libia, de la atacul din 2012 împotriva unei misiuni americane la Benghazi. În Libia, șeful CIA a fost urmat, la câteva zile, de Hakan Fidan, pe atunci șeful Organizației Naționale de Informații din Turcia, MIT, astăzi ministru de Externe.

Subliniind încrederea pe care o are în directorul CIA, Joe Biden a anunțat, în iulie, că William Burns va face parte din Cabinetul său. Între timp, directorul CIA a ținut legătura cu directorul serviciului rus de informatii externe, Serghei Naryshkin, pentru a discuta „ce sa facă cu Ucraina”, după cum relatează agenția de presă TASS, în timp ce New York Times și Wall Street Journal susțin că Burns l-a sunat pe Naryshkin pentru a da asigurări că Statele Unite nu au avut niciun rol în scurta revoltă a grupului de mercenari Wagner.

Mirajul tehnologiei, în special aceea de supraveghere, s-a făcut simțit peste tot …

Gigantul tehnologic Palantir a încheiat un nou contract, de 480 de milioane de lire sterline, cu Serviciul Național de Sănătate (NHS) din Marea Britanie, obținând un rol cheie în gestionarea datelor despre pacienți. Construcția platformei, care presupune de la cinci până la șapte ani, este cel mai mare contract IT pe care NHS l-a atribuit vreodată și care va declanșa, probabil, o dezbatere despre confidențialitatea datelor.

Palantir este cunoscută pentru activitatea sa cu agențiile de informații și militare din SUA, Marea Britanie și nu numai. Palantir are o relație strânsă cu CIA, ceea ce l-a determinat pe David Davis, fostul secretar pentru Brexit, să le spună parlamentarilor din Camera Comunelor că „este compania greșit aleasă să fie reponsabilă pentru o prețioasă sursă de date”. Omul de afaceri Peter Thiel, președintele miliardar și fondatorul Palantir, a fost criticat în ianuarie după ce a spus, într-o dezbatere a Uniunii Oxford, că NHS îmbolnăvește oamenii și ar trebui să îmbrățișeze privatizarea, iar afecțiunea profundă a britanicilor pentru NHS trimite la „sindromul Stockholm”. Publicația „The Insider” a realizat un material despre încercările de întâlnire dintre Vladimir Putin și Peter Thiel, care a devenit informator FBI în vara lui 2021. Thiel a început să furnizeze informații ca „sursă umană confidențială” (CHS), lui Johnathan Buma, un agent FBI din Los Angeles, specializat în investigarea corupției politice și a campaniilor de influență străină.