Britanicii, Estul Sălbatic și diplomația caviarului
Cu o lună în urmă, la Conferința anuală de securitate de la München a avut loc o întâlnire despre care nu s-a vorbit prea mult. Biroul de presă al premierul armean, Nikol Pashinyan, a dat o scurtă declarație, fără a oferi detalii, despre ce a discutat demnitarul cu Richard Moore, șeful MI6.
Richard Moore s-a mai întâlnit cu Pashinyan în timpul unei vizite surpriză la Erevan, în decembrie 2022. La scurt timp, guvernul lui Pashinyan a promovat în Parlament un proiect de lege privind crearea unui serviciu armean de informații externe.
Cam tot pe atunci, politologul rus Alexey Martynov, directorul International Institute of the Newly Established States, ONG cu sediul la Moscova, afirma că Nikol Pashinyan a căzut sub influența Marii Britanii. Potrivit lui Martynov, după întâlnirea cu Moore „a început provocarea cu blocarea coridorului Lachin de către niște așa-ziși ecologiști azeri în uniforme turcești și cu mandat britanic”. Iar YerevanToday din Armenia scria pe Telegram: „este puțin probabil ca șeful serviciului MI6 să vrea să discute cu Pashinyan probleme legate de securitatea internațională. Se pare că azerii au vândut, deja, minele Kashen și Drmbo unei companii britanice, de care este interesată și familia Aliyev.”
Kashen este numele armean. Demirli este numele azer. Gyzilbulakh este numele azer. Drmbon cel armean.
Și mai complicată este istoria Karabakhului, regiune care are peste 160 de depozite de metale valoroase (aur, mercur, cupru, plumb, zinc), precum și cărbune, gips, vermiculit, piatră și multe altele. Lista celor mai mari zăcăminte include Gedabek (Getabak), Gyzilbulakh (Drmbon), Gosha, Ordubad, Demirli (Kashen), Janyatag-Gulyatag, Soyudlu (Sotk), Agduzdag, Vejnali, Shorbulag, Sarybulag, Agyatag, Levchay, Qamishli, Aggaya (Kalbajar, Lachin), Chilgazchay, Narzanly (Lachin).
După ce Uniunea Sovietică s-a destrămat, regiunea autonomă Nagorno-Karabakh în care se aflau, deopotrivă, etnici armeni și azeri, a fost guvernată de o administrație armeană cunoscută sub numele de Republica Artsakh, iar Armenia și Azerbaidjan și-au disputat, în continuare, teritoriul. Erevan a preluat, de asemenea, controlul asupra Coridorului Lachin, o zonă muntoasă care leagă enclava Karabakh cu Armenia, precum și un teritoriu din jurul granițelor administrative ale fostei regiuni autonome.
După 26 de ani de conflict relativ înghețat, războiul din Karabakh a fost reaprins în 2020. Azerbaidjanul, cu arsenalul militar alimentat cu echipamente de apărare și aviație fabricate în Turcia, a lansat o ofensivă surpriză. Trei ani mai târziu, a lansat o a doua ofensivă și a capturat și capitala, Stepanakert. Aproape toată populația etnică armeană a regiunii a fugit, așa cum au făcut-o azerii cu trei decenii mai devreme. La 1 ianuarie acest an, Republica Artsakh a încetat oficial să mai existe. Regiunea Nagorno-Karabah este acum controlată în totalitate de Azerbaidjan.
Azerii vorbesc despre „jefuirea și distrugerile de ani de zile, de către ocupanții armeni, a bogățiilor naturale”, care au ignorat normele internaționale pentru zonele aflate sub ocupație. De asemenea, vorbesc despre companiile private aparținând mai multor țări - Argentina, Australia, Marea Britanie, Franța, Iran, SUA, Rusia, Elveția, Germania, Țările de Jos, China, Liban, Grecia, Uruguay, India, Canada și altele - companii care au activat ilegal în „teritoriile ocupate ale Azerbaidjanului”.
Haik Watch and Jewelry Co., Canadian First Dynasty Mines Ltd din Canada, GPM Gold, o subsidiară a GeoProMining Ltd din Rusia, Global Gold Armenian Ltd din Statele Unite, Geologix Group, Rodino Haskovo JIC, Centro Ceibal, Deccan Gold Mines Ltd. a Indian Sterlite Gold Ltd și Cosmote Romanian Mobile Telecommunications SA „au trecut în mod repetat și ilegal granița de stat a Azerbaidjanului din Republica Armenia, în perioada 1999-2017, către districtele Khankendi, Shusha, Lachin, Kalbajar și alte așezări în conformitate cu legile armenești”. Iar aceste companii „au cauzat multe daune naturii Karabakhului și au dobândit venituri ilegale prin activitățile lor, inclusiv din exploatarea resurselor naturale”.
În schimb, armenii amintesc de „diplomația caviarului” caracteristică Azerbaidjanului și de interesele familiei Aliyev, familia președintelui azer. După destrămarea Uniunii Sovietice, Heydar Aliyev, un fost agent al KGB, a condus Azerbaidjan timp de 10 ani. Ulterior, fiul său, Ilham, a preluat puterea. Familia Aliyev a ajuns sub reflector odată cu Panama Papers, în 2016. Panama Papers a făcut publice aproximativ 400 de documente care sugerează că 45% din zăcămintele aurifere ale Azerbaidjanului erau deținute de Londex Resources S.A. aparținând fiicelor președintelui, Leyla și Arzu Aliyeva. În 2021, a fost dezvăluit că Aliyev și familia sa aveau un portofoliu imobiliar secret în Londra în valoare de 694 de milioane de dolari.
Pentru armeni, „așa-numiții eco-activiști” azeri care au închis, în 2022, autostrada Stepanakert-Goris, pe Coridorul Lachin, singura legătură terestră dintre Republica Artsakh și Armenia, nu erau decât simple mecanisme într-un joc mai amplu conceput de președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, pentru a-și atinge ambițiile economice. Sub pretextul „monitorizării mediului”, azerii ar fi dorit să obțină acces la mina Kashen și să încerce să preia controlul deplin. Tot atunci, protestatarii au solicitat ca Andrei Volkov, comandantul forțelor rusești de menținere a păcii, să sosească la locul demonstrației, iar specialiștii azeri să aibă acces pe terenurile miniere. Rusia avea în regiune, în conformitate cu acordul de încetare a focului din noiembrie 2020, un contingent de menținere a păcii, cu cartierul general lângă Stepanakert, și posturi de observare de-a lungul liniei de contact în Nagorno-Karabakh și de-a lungul coridorului Lachin. Ulterior, a fost semnat un memorandum de înțelegere între Rusia și Turcia pentru crearea unui Centru comun de monitorizare ruso-turc. În decembrie 2022, când azerii au blocat coridorul Lachin, forțele de menținere a păcii nu au putut sau nu au vrut să-l deblocheze. În septembrie 2023, trupele rusești de menținere a păcii nu au intervenit. Acum își coordonează activitățile exclusiv cu Azerbaidjan, al cărui ministru de Externe a semnalat posibila retragere a forțelor de menținere a păcii în 2025, așa cum prevedea, inițial, acordul tripartit din 2020.
.jpg){kind=link}
Dar, în 2020, războiul de 44 de zile a schimbat radical harta Caucazului de Sud – și odată cu aceasta, fundamentele economice ale regiunii Nagorno-Karabah și Armeniei.
În 2020, o poartă metalică roșie, instalată în grabă de partea armeană, în mijlocul minei Soyudlu (Sotk), a mutat granița în favoarea Armeniei (spun azerii) în detrimentul teritoriului care aparține Azerbaidjanului. De asemenea, soarta minei Kashen (Demirli) era neclară, uzina de îmbogățire a complexului minier a rămas în mâinile armenilor, dar stația de pompare se afla pe un teritoriu controlat de Azerbaidjan.
La treizeci de zile după războiul dintre Armenia și Azerbaidjan din toamna lui 2020, Anglo-Asian Mining, o companie mică, înregistrată la Londra, a revendicat ceea ce se afla sub câmpurile din Nagorno Karabakh. Din 1997, compania deținea drepturile, acordate de Azerbaidjan, la zăcăminte aflate în teritorii controlate de armeni.
Anglo Asian spune că i-au fost acordate, inițial, șase zone contractuale în temeiul unui Acord de Partajare a Producției („PSA”) cu Guvernul Azerbaidjanului din 20 august 1997. De fapt, nu Anglo Asian a semnat acordul din 1997 cu Azerbaidjan, ci o subsidiară a ei, compania RV Investment Group Services, fondată în 1996 de Heydar Aliyev și Reza Vaziri în SUA, Delaware, stat considerat un paradis fiscal.
Zonele achiziționate de compania americană au fost Gedabek (Getabak), Gosha, Ordubad, Soyudlu (Sotk), Kyzlbulag (locația zăcământului Demirli) și Vejnaly. Ultimele trei au fost controlate de Republica Nagorno Karabakh în urma războiului din anii 1990. După 2020, doar o parte din mina Sotk a rămas în exploatarea armenilor, acea parte aflată în provincia Gegharkunik. Restul se afla peste graniță, în regiunea istorică armeană Karvatchar, controlată de Azerbaidjan. Zona Kyzlbulag includea o parte din regiunea Martakert din Artsakh și o parte din regiunea Askeran, dar principala sa resursă era mina Drmbon. Vejnaly, un sit minier de aur, se afla în regiunea istorică armeană Kovsakan (Zangelan).
Cu 28% din acțiuni, Reza Vaziri, născut în Iran, este cel mai mare acționar al companiei britanice Anglo Asian Mining. Potrivit companiei, Vaziri desfășoară afaceri în Azerbaidjan de la independența țării înainte de aceasta având calitatea de oficial guvernamental în Iran. Vaziri este binecunoscut pentru legăturile sale strânse cu familia Aliyev. În 2016, Vaziri a atras atenția OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project), care va afla, printre altele, că Vaziri a încercat să achiziționeze mina de aur Chovdar din Azerbaidjanul de Vest, dar nu a reușit deoarece o companie numită Londex Resources, înregistrată în Panama și deținută de copiii președintelui Ilham Aliyev, s-a alăturat luptei pentru obținerea licenței de exploatare. Accesul lui Vaziri la elita conducătoare a Azerbaidjanului a fost evidențiat în e-mailurile scurse, publicate în 2016, referitoare la afacerile companiei de consultanță petrolieră Unaoil în anii 2000.
Se pare că, în 2020, Reza Vaziri a purtat o corespondență intensă cu ambasadorul britanic la Baku cu privire la rezultatele acordurilor cu azerii privind consimțământul acestora la dezvoltarea minelor „eliberate”. Oficiali de la ambasada britanică din Baku s-au întâlnit cu Anglo Asian Mining pe 7 septembrie 2020, cu trei săptămâni înainte de a izbucni ciocniri grele între Azerbaidjan și Armenia în Nagorno-Karabah. E-mailurile văzute de openDemocracy arată că Anglo Asian a informat Ambasada cu privire la proiectele sale, inclusiv acordul său de partajare a producției (PSA) cu guvernul azer. Ambasada s-a oferit intermedieze legătura Anglo Asian cu firmele de consultanță din Marea Britanie și să ajute compania să-și îmbunătățească forța de muncă. Ministerul de Externe britanic era, spune mass media armeană, interesat dacă Baku era pregătit să-și îndeplinească obligațiile în temeiul acordului vechi de 25 de ani care dăduse britanicilor un monopol asupra exploatării aurului în regiunea autonomă. Președintele Aliyev cedase industria auriferă din Azerbaidjan, mai spune presa, unor indivizi care reprezentau interesele unor puternice grupuri politice și financiare din SUA și Marea Britanie (inclusiv familia regală britanică). Schema „interacțiunii corupte” era destul de simplă: beneficiarii minelor de aur din Azerbaidjan asigură stabilitatea regimului lui Aliyev, care în schimb se angajează să garanteze acestora obținerea, facilă, de aur. Este modul în care, dinspre partea armeană, se înțelegea intenția guvernului din Azerbaidjan de a cartografia minele din Armenia și de a investiga amploarea prejudiciilor aduse mediului Azerbaidjanului și întregii regiuni.
Un alt acționar al Anglo Asian Mining și unul dintre directorii companiei este John H. Sununu, șeful de cabinet al președintelui american George HW Bush și fost guvernator al New Hampshire. Fiul său, Christopher Thomas Sununu, este actualul guvernator al aceluiași stat american. Din aceeași familie, Anglo Asian Mining mai are un director: Michael C. Sununu, fiul fostului guvernator al New Hampshire și fratele actualului.
Anglo Asian Mining Company, spune pe site-ul său că un acord de concesiune din 5 iulie 2022 include trei mine, printre care și Demirli, denumirea azeră pentru Kashen, mina de cupru-molibden operată la acel moment de compania armeană Base Metals CJSC, Martakert fiind sub controlul Armeniei după sfârșitul războiului din Karabakh din 2020. Anglo Asian Mining menționează, de asemenea, că forțele rusești de menținere a păcii se află în regiune „pentru a asigura pacea și stabilitatea”, iar guvernul azer „va depune toate eforturile rezonabile” pentru a permite companiei să aibe acces la mină.
Compania Base Metals, care a exploatat, la un moment dat, și mina de cupru-aur Drmbon, face parte din grupul Vallex, înregistrat în Elveția și deținut de omul de afaceri ruso-armean Valeri Mejlumyan. Valeri Mejlumyan a fost acuzat de procuratura din Azerbaidjan de extracție ilegală și apartenență la un grup infracțional organizat. Procurorii azeri au acuzat grupul Vallex și Base Metals de „epuizarea aproape completă” a minei de cupru și aur Gyzilbulakh (Drmbon).
În decembrie 2022, plângerile eco-activiștilor azeri erau aceleași cu cele făcute de guvernul de la Baku, guvern care a susținut că protestele au fost organizate în mod independent: că Republica Artsakh distrugea ilegal habitatele Karabakhului. La rândul său, guvernul din Karabakh a insistat că singura mină funcțională din teritoriu, în administrarea companiei private Base Metals, și-a desfășurat activitatea în conformitate cu „cele mai înalte standarde internaționale”.
Tot în 2022, Anglo Asian a renunțat la mina de aur Sotk, considerată o bătaie de cap pentru compania britanică, atât dat fiind că era divizată de granița Armenia-Azerbaijan, dar și pentru că nu se știa ce planuri are familia Aliyev cu privire la Sotk.
Armenia opera (și operează și în prezent) mina Sotk prin intermediul GPM Gold. GPM Gold este deținută de GeoProMining Investment, înregistrată în Cipru și gestionată printr-o rețea offshore. Magnatul rus Roman Trotsenko, acționarul principal al GeoProMining, este un fost consilier al lui Igor Sechin, CEO-ul celei mai mari companii petroliere din Rusia, Rosneft, si un aliat apropiat al lui Vladimir Putin. Roman Trotsenko deține Aeon Corporation, care include 22 de aeroporturi din Rusia, Moscow River Steamship Line și mai multe porturi fluviale. În interiorul Armeniei, GeoProMining operează și uzina de recuperare a aurului Ararat și o fabrică de cupru-molibden. La finalul anului 2021, Zangezur Copper Molybdenum Combine (ZCMC), cea mai mare companie minieră din Armenia și unul dintre cei 10 principali producători de molibden din lume, intra în proprietatea GeoProMining și a lui Trotsenko. Cu trei ani mai devreme, un alt activ cheie al Armeniei, mina de cupru și molibden Teghut, a fost transferată către VTB Bank, deținută de Rusia, după ce proprietarul minei, Vallex Group, nu a putut onora un împrumut de 380 de milioane de dolari acordat de banca rusă. În noiembrie anul trecut, combinatul Zangezur a susținut că a întrerupt toate legăturile cu Troțenko, precizând că cel mai mare acționar al său este Svetlana Yershova, un cetățean rus cu legături de afaceri cunoscute cu oligarhul.
GeoProMining a fost trecută, în februarie anul acesta, pe lista neagră a SUA, alături de alte aproximativ 500 de entități din Rusia și din întreaga lume, într-un pachet amplu de sancțiuni destinat să marcheze cei doi ani de război în Ucraina.
Vejnaly, un alt zăcământ exploatat în prezent de Anglo Asian, a fost exploatat de compania Gold Star, condusă de Vartan Sirmakes, rezident elvețian născut la Istanbul, fost consul al Armeniei la Marsilia, Franța, și co-fondator al mărcii de ceasuri de lux, Franck Muller. Vartan Sirmakes a fost unul dintre cei mai activi investitori în Armenia și Nagorno Karabakh-ul ocupat. Potrivit autorităților din Azerbaidjan, Sirmakes, împreună cu un grup de persoane, a lansat activități economice ilegale în „teritoriile azere ocupate”. Baku a cerut ajutor elvețian pentru a-l urmări pe Sirmakes pentru rolul său în exploatarea minei. Valeri Mezhlumyan, directorul Grupului Vallex) și „partenerii săi în criminalitate”, CEO-ul Base Metals, Artur Mkrtumyan, și investitorul Vallex Group, Vartan Sirmakes, au fost trecuți pe lista internațională de urmăriți de către Procurorul General al Azerbaidjanului sub acuzația de antreprenoriat ilegal.
Două rapoarte din 2017 și 2018, intitulate „Who Else Profits? Scopul afacerilor europene și multinaționale în teritoriile ocupate”, ale Kohelet Policy Forum, think tank non profit din Israel, oferă o listă și a altor companii care și-au derulat activitatea în Nagorno Karabakh.
Alături de subsidiara conglomeratului armean Vallex Group, Base Metals, înregistrată în Liechtenstein, rapoartele menționează Forum Aurubis, din ale cărei aproximativ 25% din acțiuni sunt controlate de Salzgitter AG, o companie germană, unul dintre cei mai mari producători de oțel la nivel mondial, Caterpillar din SUA, FLSmidth, furnizor danez de echipamente și expertiză pentru industria minieră, și Tashir Group, un conglomerat cu sediul în Rusia, care reunește peste 200 de entități.
Cu 450 de companii prezente pe piață (inclusiv BP), Marea Britanie este cel mai mare investitor străin în Azerbaidjan.
Guvernul Regatului Unit s-a confruntat, nu demult, cu critici, după ce oficialii săi au părut să îndemne firmele britanice să ajute la reconstruirea zonelor disputate din Azerbaidjan la doar câteva săptămâni după ce preluarea Nagorno-Karabah a determinat peste 100.000 de etnici armeni să părăsească regiunea. Oficiali ai Ministerului de Externe al Marii Britanii și departamentului de afaceri au avut o întâlnire online, dezvăluită The Guardian de către activiștii de la Global Witness, cu lideri de afaceri britanici, în noiembrie 2023, pentru a încuraja companiile să profite de „oportunitatea extraordinară” de a sprijini agenda de reconstrucție a președintelui Azerbaidjanului, Ilham Aliyev.
Un purtător de cuvânt al guvernului de la Londra a declarat că afirmațiile oficialilor britanici au fost denaturate.