Ceva se întâmplă la Roma
Autoritățile italiene examinează un flux însemnat de numerar de la Ambasada Rusiei din Roma, indicând o potențială amenințare la adresa securității naționale. Este ceea ce a relatat La Repubblica, potrivit căreia Unitatea de Informații Financiare (UIF) a Băncii Italiei a lansat o anchetă în legătură cu retragerea, de către personalul Ambasadei Rusiei la Roma, a 4 milioane de euro în numerar, din conturi aparținând ambasadei, în 21 de cazuri separate, într-o perioadă care coincide cu agresiunea militară a Rusiei în Ucraina.
La Repubblica afirmă că autoritățile au mai multe ipoteze: posibilitatea ca retragerile de numerar să fie menite să ocolească sancțiunile financiare din ce în ce mai stricte pe care Uniunea Europeană le-a impus Moscovei, că angajații ambasadei de la Roma au folosit banii pentru a plăti personalul de informații rusesc care activează în Italia și în alte părți ale Europei ori că personalul rus de informații a folosit banii pentru a sprijini operațiunile de influență care vizează publicul european.
Doar că dezvăluirea nu este tocmai o dezvăluire. Corriere della Sera scria, prin luna iunie, despre semnele de întrebare ale UIF și serviciilor secrete în legătură cu „mișcări suspecte” depistate în trei conturi curente ale ambasadei.
Trecerea banilor dintr-un cont în altul a declanșat alarma, iar, într-un raport din ianuarie 2023, UIF descrie unele dintre aceste operațiuni. Între octombrie și noiembrie 2022, 400 de mii de dolari americani au trecut într-unul dintre conturile în euro din care „s-au făcut cinci retrageri de numerar în valoare totală de 410 mii euro”. Ulterior, o companie de securitate a livrat Ambasadei Federației Ruse „6100 de bancnote euro”. Pe scurt, în nouăzeci de zile oficiul diplomatic rus de la Roma mutase un milion de euro în numerar, cifră care s-a adăugat la fondurile retrase anterior. Transferul de bani a început odată cu războiul din Ucraina și de atunci „nu s-a terminat”, uneori, fluxul zilnic de numerar fiind „foarte puternic” și existând suspiciunea că lichiditățile nu sunt folosite doar pentru „activitățile curente” ale ambasadei.
Și iată că subiectul este readus din nou în atenție de La Repubblica și alte publicații italiene, dar și de către CEPA, Centrul de Analiză a Politicii Europene din Washington, un institut non-profit dedicat studiului Europei Centrale și de Est.
CEPA îl citează pe senatorul și membrul Copasir, Enrico Borghi, care reamintește nu numai problema banilor ruși, ci și farsa la adresa premierului Giorgia Meloni făcută, recent, de comedianții ruși Vovan și Lexus, precum și povestea „dalla Russia con amore” din timpul guvernului Conte, a sprijinului rusesc în primele etape ale pandemiei, în provincia Bergamo. Giuseppe Conte se afla la Palazzo Chigi (sediul Consiliului de Miniștri și reședința oficială a premierului Italiei) când Vladimir Putin s-a oferit să ajute Italia lovită de pandemie: ventilatoare, măști, tampoane și zeci de medici și asistente. S-a vorbit atunci despre dorința rușilor de a intra în clădiri publice, dorință zădărnicită de ministrul Apărării, Lorenzo Guerini, și că „misiunea umanitară” a fost plătită, de fapt, de Roma - cele trei milioane cheltuite de guvern pentru mâncarea și cazarea rușilor și pentru plata combustibilului necesar călătoriilor. CEPA mai notează că, acum, „știrea” despre banii ambasadei „a apărut” în aceeași zi - 14 noiembrie - cu o investigație jurnalistică internațională numită Cyprus Confidential, care a dezvăluit că jurnalistul german Hubert Seipel ar fi fost plătit de oligarhul rus Alexej Mordashov, sancționat de UE și SUA, pentru a publica un eseu intitulat „Puterea lui Putin. De ce Europa are nevoie de Rusia”.
Inspirația pentru demersul jurnalistic de readucere în prim plan a ceea ce se cheamă „fiumi di soldi in Italia” (râuri de bani în Italia) este dată, probabil, de un anumit context extern.
Oficialii UE tocmai au pregătit propuneri pentru următorul, al doisprezecelea, pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Principalele puncte sunt interzicerea importului de diamante rusești și noi măsuri care ar trebui să împiedice Rusia să ocolească plafonul prețului petrolului. UE va adopta versiunea finală a pachetului în decembrie, dar în pachet nu se află nimic privind soarta activelor financiare rusești înghețate în statele europene. Aparent, în pofida promisiunii premierului belgian de a transfera într-un fond special toate profiturile pe care depozitarul Euroclear le-a primit din activele rusești în primul trimestru al acestui an, Uniunea Europeană încă nu are o soluție.
În același timp, discuția despre ce să se facă cu aceste fonduri înghețate s-a revărsat în paginile ziarelor de top. Fostul ambasador al SUA în Rusia, Michael McFaul, într-o scrisoare deschisă către The Washington Post, solicită confiscarea tuturor bunurilor în favoarea Ucrainei. Un grup de avocați de la Universitatea Yale este împotrivă - în scrisoarea lor din același ziar fac apel la prevenirea încălcării drepturilor de proprietate și a dreptului internațional. Iar fostul economist al Băncii Mondiale, Istvan Dobosi, în Financial Times, asigură că extinderea prea mare a sancțiunilor financiare va duce la de-dolarizarea economiei mondiale.
Însă, în ceea ce privește readucerea în actualitate a retragerilor de numerar de la Ambasada rusă din Roma, este posibil ca inspirația jurnaliștilor să fi provenit mai ales dintr-un context intern.
Corriere della Sera este de părere că, din aprilie, rușii și-au schimbat tactica în Italia, dar nu și-au schimbat obiectivul: de fapt ei continuă să o atace cu acțiuni hibride. Când a izbucnit războiul în Ucraina, Vladimir Putin ar fi dispus ca diplomația rusă de la Roma să adopte metode agresive pentru a contracara deciziile guvernului italian, care se apropiase prea tare de Kiev. Într-un an și jumătate, ambasadorul Serghei Razov a devenit protagonistul unor astfel de inițiative provocatoare: a trimis un e-mail de amenințare parlamentarilor care erau pe cale să voteze ajutorul pentru ucraineni, i-a convocat pe foștii premieri pentru a-i convinge că războiul a fost provocat „de teroristul Zelensky”, a plătit bilete de avion liderilor politici, a făcut curte partidelor reticente în a trimite arme rezistenței ucrainene și a denunțat jurnaliști.
Un an și jumătate mai târziu, Kremlinul a decis să-l înlocuiască pe Razov. A schimbat ambasadorul, a schimbat metoda. Din aprilie, la Villa Abamelek-Lazareff se află Aleksei Paramonov, care menține un profil mult mai retras în comparație cu predecesorul. Deși el este cel care, la izbucnirea conflictului, a definit Italia drept „una dintre țările ostile”, anunțând „consecințe ireversibile” dacă s-ar fi alăturat sancțiunilor împotriva Moscovei, din aprilie, Paramonov s-a remarcat doar printr-o declarație banală în care a explicat că relațiile dintre cele două țări „trăiesc un moment dramatic”.
În opinia senatorului Enrico Borghi, membru al Comisiei parlamentare de Informații din Italia – Copasir, deși rușii au dispărut de pe radar în Italia, continuă să susțină munca de dezinformare și de război hibrid, alimentată poate de acel flux constant de bani care vin din străinătate (cu referire fondurile care implică Ambasada Rusiei la Roma).
În acest timp, Copasir, organismul parlamentar bicameral al cărui exponent este Enrico Borghi, rămâne vigilent cu activitatea serviciilor secrete italiene și verifică dacă acțiunile acestora sunt efectuate în conformitate cu legile și în interesul național. Întrucât autoritatea asupra serviciilor aparține majorității, practica parlamentară, nu regulile, impune ca președinția Copasir să revină Opoziției. Nu există nicio chestiune internă sau internațională, care să nu poată fi examinată de Comitet, principal instrument prin care Opoziția poate controla guvernul, cu acces la fiecare act și răspunzând doar față de Parlament.
În prezent, președintele Copasir este Lorenzo Guerini, fost ministru al Apărării al ultimelor două guverne. În această legislatură, membrii Copasir ar fi fost trei de la Fratelli d'Italia (partid de guvernământ), doi de la Mișcarea 5 Stele și Partidul Democrat (ambele în Opoziție), și câte unul de la Azione-Italia Viva, Liga Nordului și Forza Italia (ultimele două de guvernământ). Doar că Italia Viva, partidul lui Matteo Renzi, a mai câștigat un membru în Copasir: Enrico Borghi, care a părăsit Partidul Democrat pentru Italia Viva.
Astfel că, Matteo Renzi, care a fost mereu atent la activitatea Copasir, are acum doi aliați în cadrul comisiei parlamentare.
Matteo Renzi (premier în 2016) este cel asupra căruia a planat suspiciunea implicării, alături de Barack Obama, în favorizarea ascensiunii lui Hillary Clinton, în detrimentul lui Trump, la președinția Statelor Unite. Ideea a fost că Russiagate, adică scandalul despre presupusa ingerință a Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA din 2016, nu ar fi fost străin de Italia și serviciile conduse de premierul Renzi. Pentru a clarifica aceste lucruri, în 2019, secretarul de stat pentru Justiție al președintelui Donald Trump, William Barr, a avut întâlniri secrete la Roma cu șeful de atunci al DIS (Departamentul pentru Informații și Securitate) al guvernului Conte, Gennaro Vecchione. Întâlniri pe care premierul Giuseppe Conte, audiat de Copasir, a tergiversat să le declare. Președintele Italia Viva, astăzi secretar al Copasir, Ettore Rosato, l-a acuzat pe Conte că folosește serviciile secrete în scopuri personale și politice și de subordonare față de Rusia lui Putin. Alții au lăudat transparența lui Conte și au cerut să fie audiate cât mai curând toate părțile implicate, începând cu senatorul Renzi.
Apoi, anul trecut, Enrico Borghi, acum vocal în ceea ce privește banii Ambasadei ruse, a solicitat ca Matteo Salvini (Liga Nordului, partid aflat în prezent la guvernare) să clarifice motivele unei „inițiative ambigue și greșite din punct de vedere diplomatic, instituțional și politic”. La 1 martie, Matteo Salvini se întâlnise, în mare secret, cu ambasadorul Rusiei în Italia, Sergei Razov, împreună cu Antonio Capuano, un fost parlamentar Forza Italia, devenit consultant pentru afaceri externe al liderului Ligii Nordului. Și nu a fost singura întâlnire.
Parchetul din Milano avea deschis, la acel moment, un dosar privind presupusa finanțare din fonduri rusești pentru partidul lui Matteo Salvini. Ancheta a fost inițiată după ce un audio al întâlnirii de la hotel Metropol din Moscova a fost publicat de un site american. Dar verificările în „cazul Metropol” - adică presupusa negociere, care a avut loc la hotel Metropol, în octombrie 2018, într-o afacere petrolieră care ar fi trebuit să finanțeze Liga cu 65 de milioane de dolari – s-au oprit în aprilie 2023. Potrivit procurorilor, afacerea, în care este posibil, spun ei, ca liderul Ligii Nordului să fi fost la curent cu negocierile purtate cu rușii, fără a participa personal, nu a fost încheiată. Documentele au scos, însă, la iveală „contactele” dintre reprezentanții Ligii Nordului și Alexander Dugin, politologul ultranaționalist apropiat lui Putin. Însuși Dugin, au susținut procurorii, a participat „la negocierile pentru vânzarea petrolului” la un preț majorat, ca reprezentant al unor „exponenți de rang înalt ai establishment-ului rus”.
Și când părea că s-a făcut liniște, ziarul La Verità a pus paie pe foc. În articolul din luna iunie, „Agenții secreți ai lui Putin au fost la masă”, La Verità susține că la întâlnirea de afaceri de la Moscova a fost prezent și un ofițer FSB „care a jucat rolul petrolistului în summit-ul Metropol”, identificat de Agenția de Informații și Securitate Internă din Italia drept Andrey Yuryevich Kharchenko. „Mașinațiunea împotriva Ligii organizată la Metropol, pentru a lovi unul dintre principalele partide italiene înainte de ultimele alegeri europene, devine din ce în ce mai serioasă cu noile dezvăluiri ale La Verità: în acest moment este necesară o intervenție a Copasir“, scria Liga Nordului într-un comunicat emis în urma dezvăluirilor de presă. „Are intelligence-ul nostru ceva de spus, și în lumina rolului pe care Matteo Salvini, adică viceprim-ministru și ministru de Interne, îl avea la acea vreme? Tăcerea politicii și a unora dintre principalele mass-media din țara noastră este deconcertantă, această operațiune a poluat dezbaterea politică și ne-a slăbit democrația”, subliniază Liga.
Acum, la final de octombrie, Copasir s-a aflat la Washington. Membrii comisiei au fost mai întâi la Congresul Statelor Unite, unde au avut întâlniri cu cele două Comisii de Informații din Camera Reprezentanților și Senatul Statelor Unite, un prilej pentru a sublinia „nivelul excelent al relațiilor bilaterale și acordul deplin asupra principalelor probleme de politică și securitate internațională”, scrie presa italiană.
Copasir s-a deplasat, apoi, la Casa Albă pentru „un schimb fructuos de opinii cu privire la arhitectura celor două sisteme de securitate cibernetică cu directorul național interimar, Kemba Eneas Walden, și echipa sa”. Delegația a mers și la Pentagon, pentru o întâlnire cu Mara Karlin, secretarul adjunct al Apărării. A urmat o întâlnire la Departamentul de Stat cu secretarul de stat adjunct, Jacqueline Ramos, pentru „angajamentului Italiei și Statelor Unite în regiunea europeană și în Marea Mediterană” și, în final, o întâlnire cu directorul Relațiilor cu Congresul al CIA pentru „o discuție aprofundată asupra domeniilor din competență”.
Dar, cum ar spune tot presa italiană ... „a Roma sta accadendo anche qualcos’altro”.