Daily Brief (794) - MI6/Armenia, procesul lui Assange, servicii WeChat, nava spion iraniană, Rusia, nuclearul și politicienii, Maassen, intel în schimbare, München
Daily Brief (794) - MI6/Armenia, procesul lui Assange, servicii WeChat, nava spion iraniană, Rusia, nuclearul și politicienii, Maassen, intel în schimbare, München
Întâlnire la München
Premierul armean, Nikol Pashinian, s-a întâlnit vineri, 17 februarie, cu șeful MI6, agenția de informații externe a Marii Britanii, Richard Moore, la Conferința anuală de securitate de la München.
Biroul de presă al lui Pashinian a dat o scurtă declarație de presă, fără a oferi detalii.
Moore s-a mai întâlnit cu Pashinian în timpul unei vizite surpriză la Erevan, în decembrie 2022. Guvernul armean a declarat atunci că s-a discutat despre „procesele care au loc în Caucazul de Sud”. La scurt timp după această vizită, guvernul lui Pashinian a promovat în parlament un proiect de lege privind crearea unui serviciu armean de informații externe.
Relațiile ruso-armene s-au deteriorat constant în ultimii ani, Erevanul acuzând Moscova că nu își onorează angajamentele de securitate și spunând că trebuie să „diversifice” politica externă și de securitate a Armeniei. Recucerirea de către Azerbaidjan a Nagorno-Karabakh, în septembrie anul trecut, nu a făcut decât să agraveze tensiunile.
De atunci, Moscova l-a acuzat în repetate rânduri pe Pashinian că „distruge” relațiile dintre cele două state.
Cu un an în urmă, politologul rus Alexey Martynov, directorul International Institute of the Newly Established States, ONG cu sediul la Moscova, afirma că Nikol Pashinyan a căzut sub influența Marii Britanii. Potrivit analistului, Pashinyan a început să facă declarații anti-ruse după ce reprezentantul serviciilor secrete britanice a vizitat neoficial Armenia.
Potrivit lui Martynov, după întâlnirea cu Moore au apărut afirmații potrivit cărora prezența Federației Ruse în Armenia nu numai că nu garantează securitatea, ci creează și o amenințare, precum și „provocarea cu blocarea coridorului Lachin de către niște „ecologisti” azeri în uniforme turcești și cu mandat britanic”.
Iar YerevanToday a scris pe Telegram (legat de vizita din 2022): „este puțin probabil ca șeful serviciului MI6 să vrea să discute cu Pashinyan probleme legate de securitatea internațională. Se pare că azerii au vândut, deja, Kashen și Drmbon unei companii britanice, de care este interesată și familia Aliyev.”
Judecătorul din procesul lui Julian Assange și MI6
Judecătorul care urmează să se pronunțe asupra cazului de extrădare Assange a fost plătit anterior pentru a reprezenta interesele MI6 și ale Ministerului Apărării - ale cărui activități le-a dezvăluit WikiLeaks. Unul dintre cei doi judecători de la Înalta Curte care se va pronunța asupra cererii lui Julian Assange de a opri extrădarea în SUA au reprezentat Serviciul Secret de Informații al Regatului Unit (MI6) și Ministerul Apărării, potrivit site-ului Declassified. Dacă va fi extrădat, Assange riscă o pedeapsă maximă de 175 de ani.
Jeremy Johnson a devenit judecător adjunct al Înaltei Curți în 2016 și judecător cu drepturi depline în 2019. Biografia sa arată că „a acționat, adesea, în cazuri care implică poliția și departamentele guvernamentale”.
În calitate de avocat, în 2007, a reprezentat MI6 în calitate de observator în timpul anchetelor cu privire la moartea Prințesei Diana și a lui Dodi Al Fayed. Johnson a lucrat alături de Robin Tam QC, descris ca un avocat care „face o cantitate enormă de muncă adesea sensibilă” pentru guvernul Regatului Unit.
Johnson a reprezentat, de asemenea, Ministerul Apărării din Regatul Unit în cel puțin două ocazii: ancheta Al-Sweady, care a analizat acuzațiile potrivit cărora „soldații britanici au torturat și ucis ilegal prizonieri irakieni” în 2004 și, în 2011, într-un caz de apel împotriva lui Shaun Wood, un militar al Royal Air Force (RAF).
Johnson a fost numit, în jurul anului 2007, de către procurorul general să fie „avocat special” - avocați special verificați, care acționează în scopul de a audia probe secrete într-o instanță închisă. În 2016, Johnson a acționat ca avocat special în cazul lui Abdel Hakim Belhaj, un cetățean libian care a acuzat guvernul Regatului Unit și MI6 că au participat la răpirea lui și a soției sale. Guvernul Regatului Unit și-a cerut ulterior scuze pentru acțiunile sale care au contribuit la predarea, detenția și tortura lui Belhaj și a soției.
Johnson va sta alături de Dame Victoria Sharp, judecătorul principal, pentru a decide soarta co-fondatorului WikiLeaks.
Sharp și Johnson s-au pronunțat și în alte cazuri juridice importante. În 2022, au respins o cerere de control judiciar privind colectarea și partajarea de date în bloc de către GCHQ, MI5 și MI6.
De asemenea, au emis hotărâri împotriva extrădării. În 2023, Sharp și Johnson s-au hotărât împotriva extrădării unui britanic în SUA pentru fraudă cu criptomonede, argumentând că „a fost posibil să-l judece în Marea Britanie”.
„Dacă tu poți face orice pentru informații, eu să nu pot face nimic împotriva spionajului?”
Articol preluat din contul oficial WeChat al Ministerului Securității Publice din China:
„În prezent, relația China-SUA se află într-un stadiu critic de stabilizare și îmbunătățire. Comunicarea în domeniul diplomatic, economic, militar și în alte domenii între cele două țări se extinde treptat. Cooperarea bilaterală în controlul drogurilor și schimburile de inteligență artificială sunt, de asemenea, în plină desfășurare. În timp ce China și Statele Unite implementează în mod activ Viziunea San Francisco, William Burns, directorul CIA, într-un articol recent despre Afaceri Externe intitulat Spycraft and Statecraft, a spus că CIA a angajat mult mai multe resurse pentru colectarea de informații și operațiunile legate de China, dublând procentul din bugetul său total concentrat pe China doar în ultimii doi ani. CIA angajează și antrenează mai mulți vorbitori de mandarină, extinzând confruntarea împotriva Chinei în fiecare colț al agenției.
De fapt, nu este prima dată când directorul CIA, care este cea mai mare agenție de spionaj din întreaga lume, face astfel de declarații scandaloase sau „și-a recunoscut în mod liber vinovăția”. În ultimii ani, SUA, pe de o parte, au declanșat războaie de informații, fără a cruța eforturi pentru a-și intensifica spionajul împotriva Chinei și, pe de altă parte, „au dat în judecată victimele sale”, defăimând în mod scandalos apărarea justificată a Chinei și încercând să denatureze Legea contraspionajului din RPC ca o „lege rea”. (…)
În ultimii ani, CIA nu numai că și-a intensificat colectarea de informații împotriva Chinei, ci și „a dat în judecată victimele sale” prin defăimarea, inventarea de acuzații sau folosind mass-media străină pentru a „aprinde flăcările” sau pentru a „coopta opiniile publice” împotriva Chinei. (…) De fapt, acest articol al directorului Burns ar fi putut oferi „motivul” pentru care a fost necesar ca Beijingul să revizuiască Legea și să-și intensifice eforturile de contraspionaj.
O minciună spusă de o mie de ori rămâne o minciună. Pentru a clarifica faptele și a alunga nedumeririle sau neînțelegerile, legislația și agențiile de aplicare a legii chineze au continuat să lucreze adecvat publicând o serie de articole care elaborează fundalul, conținutul, precum și nevoile practice ale revizuirii legii. Pentru o mai bună înțelegere a noii Legi a contraspionajului, site-ul Congresului Național al Poporului a publicat versiunea în limba engleză a legii. Ca răspuns la îngrijorările și calomnia din jurul revizuirii, Ministerul Securității de Stat al RPC a publicat peste douăzeci de articole sau cazuri legate de revizuirea legii pe contul său oficial WeChat. La intrarea în vigoare a noii legi, Ministerul Comerțului din RPC s-a întâlnit cu promptitudine și a prezentat legea recent revizuită reprezentanților întreprinderilor din Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud și alți parteneri comerciali importanți ai Chinei, astfel încât aceștia să poată înțelege mai bine legea și, în schimb, să aibă un sentiment mai mare de securitate și încredere în investițiile lor în China.
Fiind discretă în stabilirea limitelor securității naționale, legea revizuită își propune să reprime în mod decisiv spionajul:
-oferă o distincție clară între un act legal și spionaj. Nu vizează activitățile normale de afaceri, cooperarea științifică sau comunicarea academică. Nu urmărește nimic ca „generalizarea securității naționale” în stil american sau abuzul de „sancțiuni unilaterale”.
-clarifică jurisdicția. Se opune ferm abuzului de jurisdicție pe baza oricăror factori conecși luați de la sine înțeles. Nu urmărește nimic asemănător cu regula în stil american a „contactelor minime” care afectează suveranitatea judiciară a altor țări.
-distinge în mod rezonabil un act ilegal de o infracțiune. În funcție de tipul și gradul de prejudiciu al activităților de spionaj, prevede răspunderi administrative și, respectiv, penale. Nu urmărește nimic ca „pedeapsa penală uniformă” din Legea privind spionajul economic din SUA.
-se străduiește să protejeze mai degrabă decât să fure datele. Ea promulgă reglementări stricte cu privire la situațiile în care departamentele de aplicare a legii pot accesa date relevante, precum și gama și protecția acestor date. Nu urmărește nimic precum furtul datelor din alte țări sau afectarea suveranității datelor prin legi interne precum USA Patriot Act și CLOUD Act.
-protejează mai degrabă decât încalcă drepturile omului. Susține aplicarea legii corectă și civilizată, mai degrabă decât aplicarea selectivă a legii. Se opune aplicării selective a legii în stilul „a judeca după preferințele oamenilor”. Nu urmărește nimic de genul interogatoriului fără limite prin „inspecția secundară” în stil american sau subminarea schimburilor neguvernamentale normale.
Deși fiecare țară are preocupările sale rezonabile de securitate națională, securitatea unui stat nu va fi niciodată în prețul insecurității altui stat. Acum, că CIA a promis în repetate rânduri că își va reconstrui rețelele de informații în China pentru a aduna mai multe informații legate de China, China nu are de ales decât să folosească mijloace legale pentru a se proteja și a reprima activitățile de spionaj. Numai în acest fel putem crea un mediu de lucru și de viață sănătos și sigur pentru cei care sunt cu adevărat iubitori de pace și doresc să investească în China.”
Atacul cibernetic al SUA asupra „navei spion iraniene”
NBC a relatat, iar New York Times a confirmat, că Statele Unite au efectuat o operațiune cibernetică „ascunsă” împotriva unei nave iraniene în Marea Roșie, MV Behshad, în urmă cu aproximativ o săptămână. MV Behshad este o navă comercială înregistrată la Rahbaran Omid Darya Ship Management Company. Se crede că a fost folosită de Corpul Gărzii Revoluționare Islamice din Iran pentru a oferi rebelilor huthii informații în timp real necesare ghidării loviturilor asupra navelor care tranzitează Marea Roșie.
Oficiali americani au descris operațiunea ca fiind menită să inhibe „capacitatea navei de a împărtăși informații cu rebelii Houthi din Yemen”, care au atacat nave de marfă în Marea Roșie din noiembrie și au promis că vor face acest lucru până când Israelul încetează operațiunile împotriva Hamas în Gaza. Oficialii au mai spus, totuși, că operațiunea din SUA a făcut „parte din răspunsul administrației Biden la atacul cu drone al milițiilor susținute de Iran în Irak, care au ucis trei membri ai serviciilor americane în Iordania la sfârșitul lunii trecute și a rănit alți zeci.”
Iată câteva întrebări: care a fost natura „atacului cibernetic”? A fost aceasta o operațiune simplă de bruiaj care a interferat cu transmiterea informațiilor? Sau un alt tip de operațiune cibernetică care ar scădea probabil sub pragul utilizării forței (ștergerea sau modificarea datelor, care ar putea explica atacul aparent rătăcit al Houthis săptămâna trecută asupra unei nave de marfă cu destinația Iran)? Dacă operațiunea nu a constituit o utilizare a forței, a încălcat orice alte legi internaționale potențial aplicabile (cum ar fi îndatoririle legate de suveranitate și neintervenție) și, dacă da, operațiunea a fost văzută de Statele Unite ca o contramăsură legală? (…)
Care este relația dintre „nava de spionaj iraniană” și atacurile Houthi asupra navelor din Marea Roșie? Consideră Statele Unite că Iranul poartă responsabilitatea statului pentru atacurile Houthi? Cum va răspunde Iranul? Iranul a vorbit despre MV Behshad în ultimele două săptămâni, subliniind că va riposta pentru un atac asupra navei. (…) Iranul are un mare arsenal cibernetic care include abilitatea de a efectua atacuri sofisticate de ștergere a datelor și control de supraveghere și achiziție de date (SCADA) asupra infrastructurii critice, capabilități care ar putea fi desfășurate împotriva navelor americane sau a activelor militare din regiune.
Care sunt implicațiile pentru potențiala escaladare a conflictului – sau detensionare – cu Iranul? Liniile roșii din SUA și Iran în spațiul cibernetic sunt neclare și chiar și atacurile cibernetice neletale pot avea consecințe nedorite.(…) Dacă această operațiune a fost menită să semnaleze Teheranului că Statele Unite consideră Iranul răspunzător pentru acțiunile ambelor seturi de actori nestatali, crește probabilitatea unei confruntări directe între forțele armate americane și iraniene?
Informația despre pericolul nuclear rus și politica internă americană
Se pare că recenta dezvăluire privind o amenințare la securitatea națională a SUA din partea Rusiei face parte dintr-un efort de a deturna reforma supravegherii din SUA.
Scurgerea de informații a coincis cu negocierile Congresului cu privire la reautorizarea Secțiunii 702 a Legii de Supraveghere a Informațiilor Externe (FISA), Comitetul de Informații al Camerei fiind acuzat de sabotarea unui proiect de act normativ de compromis destinat să mențină capacitățile actuale de supraveghere.
Dezvăluirea, aparținând președintelui House Intelligence, Mike Turner, încadrată ca o amenințare urgentă pentru securitatea națională din partea Rusiei, se referă la dezvoltarea capacităților nucleare din spațiu. Și a avut ca scop prevenirea modificărilor care limitează capacitatea guvernului de a achiziționa date private fără mandate. Scurgerile de informații au fost folosite pentru a argumenta importanța menținerii puterilor actuale de supraveghere în temeiul secțiunii 702 din FISA. Acțiunile lui Turner, inclusiv omiterea unei audieri cheie și lobby în mod privat împotriva proiectului de lege de reformă, au fost criticate ca fiind motivate politic, ceea ce a dus la apeluri la demisia sa. O controversă care evidențiază dezbaterea în curs de desfășurare în SUA cu privire la domeniul de aplicare și supravegherea programelor guvernamentale de supraveghere și tensiunea dintre nevoile de securitate și libertățile civile.
Din Servicii în politică
Un fost șef de intelligence german a fondat sâmbătă, 17 februarie, un partid de dreapta, ținând un congres inaugural pe o navă în apropiere de Bonn.
Hans-Georg Maassen a fost înlăturat din funcția de șef al BfV în 2018, după ce a părut să minimizeze violența de extremă dreapta împotriva migranților în orașul Chemnitz. El a devenit o figură vocală, chiar dacă marginală, a Uniunii Creștin Democrate conservatoare, partidul condus cândva de fostul cancelar Angela Merkel, și a candidat fără succes la alegerile parlamentare în 2021. Liderii CDU au făcut, anul trecut, un efort de a-l expulza pe Maassen, în urma unui tweet în care a spus că direcția „forțelor motrice din sfera politică și media” a fost „rasismul eliminator împotriva albilor”. În ultimele săptămâni, Maassen a pus în mișcare planuri de a transforma un grup arhi-conservator pe care îl conduce, WerteUnion, Uniunea Valorilor, într-un nou partid politic
Partidul lui Maassen este al treilea care a fost înființat în acest an în Germania, fragmentând și mai mult peisajul politic.
Hans-Georg Maassen a declarat luna trecută că este monitorizat de agenția de securitate pe care a condus-o, Biroul pentru Protecția Constituției, BfV.
Structurile de intelligence au nevoie de schimbare
Foștii șefi ai două agenții de informații ale Regatului Unit au declarat că nu cred că structurile tradiționale ale serviciilor de securitate ale țării – informații interne, externe și de semnale – au prea mult sens în epoca modernă.
Vorbind la Conferința de securitate cibernetică de la München, Jeremy Fleming (fostul șef al GCHQ) și Alex Younger (fostul șef al MI6) au spus că au depășit aceste limitări în timpul mandatului lor, concentrându-se pe integrarea capacităților, mai degrabă decât pe lupta pentru teritoriu.
Diferențierea dintre amenințările interne și cele străine nu mai era deloc utilă, a spus Fleming, „cu excepția cazului în care vorbiți despre Constituția SUA și probabil că nici acolo nu funcționează”.
„Agențiile de informații nu ar trebui să fie organizate în jurul structurilor lor tradiționale, ele trebuie să fie organizate împotriva amenințărilor pe care le contracarează și a siguranței populațiilor pe care le deservesc”, a spus fostul șef al GCHQ.
„Dacă ați înființa serviciile de informații în 2024 și nu în 1945, ați proceda altfel”, a afirmat Younger. „Cred că este important să nu ne fetișăm limitele organizaționale. Ceea ce ne revenea în calitate de funcționari publici era că eram pregătiți să ne organizăm capacitățile distincte în combinație împotriva lucrurilor care contează cel mai mult pentru națiunea noastră.” El a susținut că Marea Britanie a fost „cea mai avansată comunitate de informații din lume când vine vorba de integrarea capacităților”.
Spiritul München
The Munich Security Report 2024 poate fi descărcat de la adresa:
https://securityconference.org/en/publications/munich-security-report-2024/
Pe marginea raportului, directorul Council on Geostrategy din Londra, Gabriel Elefteriu, publică un material în Brussels Signal, despre „Davosul lumii apărării și politicii strategice”: „Delusions on display: The emptiness of the West’s strategic thinking will be on full show at the 2024 Munich Security Conference”.
„…MSC este întâlnirea marilor preoți ai comunității de politică externă transatlantică, de la oficiali din domeniul securității naționale, figuri ministeriale și șefi de guvern până la crema de gândire strategică occidentală. În general, acestea sunt chiar „elitele” care ne-au adus, în aproximativ douăzeci de ani de politici greșite din Irak în Afganistan și acum Yemen, de la vârful puterii occidentale la situația noastră actuală – și care continuă să dețină stăpânire în consiliile de securitate națională ale guvernelor aliate. Prin urmare, merită să acordăm o oarecare atenție MSC, chiar dacă doar pentru a înțelege ultimele prostii și iluzii pe care politica strategică occidentală va trebui să le suporte din partea claselor de politică externă care au dat deja dovezi ample despre incompetența lor colectivă. Chiar mai importante decât prescripțiile politice reale care se filtrează din această petrecere de la München sunt curentele ideologice globaliste și narațiunile pe care le ajută să le dezvolte și să le amplifice și care își continuă munca de decenii de subminare și putrezire a spiritului și a identității occidentale din interior”.
„…Deci, la ce ne putem aștepta de la MSC din acest an? Răspunsurile se găsesc în Raportul 2024 al organizației, publicat înaintea conferinței și care este conceput pentru a ghida discuțiile de la München. Scrisă într-un mod deosebit de plictisitor și adesea absurd – de exemplu, cu nu mai puțin de 24 de referințe la metafora „plăcintei” economice globale – lucrarea oferă parțial o descriere generală a provocărilor geopolitice actuale, și parțial un set de sugestii puternice cu privire la direcțiile pe care ar trebui să le ia politica occidentală.”
„… În general, raportul MSC 2024 este puțin mai mult decât o plângere lungă despre faptul că Occidentul începe – cu întârziere – să se mobilizeze și să se asigure împotriva atacurilor rivalilor săi revizioniști, în special al Chinei. Lucrarea ajunge până acolo încât îi avertizează pe factorii de decizie să „evite să adopte o concepție din ce în ce mai extinsă a relevanței securității” (pagina 84) pentru a nu deteriora perspectivele unei „ordini [mondiale] incluzive. Cu alte cuvinte, logica raportului MSC este că Occidentul ar trebui să lase garda jos de dragul unor afaceri mai profitabile cu autocrațiile, astfel încât guvernele occidentale să aibă mai mulți bani la dispoziție pentru a-i oferi Sudului Global. Raportul continuă chiar și afirmă, cu o insolență uluitoare, că „reducerea riscurilor din China ar trebui să meargă mână în mână cu redirecționarea investițiilor către Africa și alte țări cu venituri mici”.
„…Raportul MSC 2024 reflectă mentalitatea unei comunități strategice occidentale care, în cel mai bun caz, a fost depășită de evenimente.”