Au fost din nou negocieri: șeful CIA, William Burns, cel al Mossad, David Barnea și șeful serviciilor secrete egiptene, Abbas Kamal, s-au văzut, la Paris, pentru un potențial acord de eliberare a ostaticilor și de încetare a războiului din Gaza. La întâlnire a participat, din partea Qatar, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, prim-ministru și ministru de Externe.
După întâlnire, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim al-Thani a declarat că oficialii americani, qatarezi, egipteni și israelieni au făcut progrese. Câteva zile mai târziu, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani îl vizita pe consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan, la Casa Albă.
„Acum, marele test al qatarezilor este ca Hamas să spună da și să accepte să înceapă să vorbească despre detalii”, afirmă un oficial israelian, în timp ce la el în țară presiunile interne au crescut asupra premierului Netanyahu pentru încheierea unui acord cu Hamas. Ministerul de Externe din Qatar l-a acuzat pe Netanyahu că a subminat negocierile după ce o înregistrare audio l-a surprins pe liderul israelian criticând medierea „problematică” a Qatarului din cauza relației sale cu Hamas.
Premierul Al Thani a fost optimist încă din noiembrie, când, în primul interviu acordat de când Qatar s-a implicat în negocierile dintre Hamas și Israel, a susținut că „lucrurile merg în direcția bună” și că există o cooperare foarte strânsă cu Administrația de la Casa Albă și guvernul SUA.
Șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, premier și ministru, a ținut să precizeze că, aflat în mijlocul negocierilor, Qatar va păstra comunicarea deschisă cu toată lumea, așa cum, în trecut, a procedat cu talibanii, chiar dacă „unora dintre politicienii din SUA nu le-a plăcut”.
Qatar este în relație cu Hamas, dar doar cu biroul politic din Doha nu și cu liderii militari ai mișcării, susține șeicul. După cum, Qatar este în relație și cu poporul palestinian, cu cauza palestiniană. Iar sprijinul Qatar pentru poporul palestinian este continuu de zeci de ani, dar cine îi guvernează pe palestinieni este alegerea lor.
„Nu poți pune capăt conflictului stând de vorbă doar cu prietenul. Dacă există un conflict, ai nevoie de un prieten care să vorbească cu adversarul tău, cu oponenții tăi”. Qatarul reprezintă „prietenul perfect al Statelor Unite pentru a vorbi cu acești adversari și cu mai multe părți”.
„Prietenul perfect” găzduiește o importantă bază militară americană, a reamintit șeicul în interviu.
Instalațiile militare din Qatar, inclusiv bază aeriană Al Udeid, la care se referea Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, găzduiesc baza regională a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) și aproximativ 8.000 de forțe americane dislocate acolo pentru a participa la operațiuni în întreaga regiune. Baza Aeriană Al Udeid, care a fost extinsă și îmbunătățită în mod constant cu finanțare din Qatar și din SUA, a fost utilizată în operațiunea de evacuare a personalului american și a aliaților afgani din Afganistan în vara lui 2021.
Din 1992 de cand Statele Unite și Qatar au încheiat un acord de cooperare în domeniul apărării, a fost reglementată prezența trupelor americane în Qatar, care a devenit, mai apoi, un cumpărător semnificativ de armament din SUA. Ulterior, Qatar și Statele Unite au inaugurat un „Dialog strategic” pentru a instituționaliza discuțiile privind securitatea și stabilitatea în regiune și au semnat un memorandum de înțelegere pentru a coopera împotriva terorismului internațional.
În ultimii doi ani, Qatar și-a asumat din ce în ce mai mult sarcini critice legate de securitatea din regiune și nu numai.
În urma acordului Al-Ula, Doha și-a exprimat disponibilitatea de a juca un rol de mediere între membrii Consiliului de Cooperare al Golfului, (CCG) - Arabia Saudită, Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Oman - state cu care a avut ceva probleme. În 2017, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Bahrain, cărora li s-au alăturat Egiptul și câteva alte guverne, au rupt relațiile cu Qatar și au impus limite la intrarea și tranzitul cetățenilor și navelor Qatar în teritoriile, apele și spațiul lor aerian. O sursă de fricțiuni au fost relațiile Qatarului cu mișcările islamiste regionale, inclusiv cu cele afiliate Frăției Musulmane, autoritățile de la Doha susținând că este util să se mențină astfel de legături. În urma acțiunilor vecinilor săi arabi, Qatarul a aprofundat relațiile cu Turcia și Iranul. CCG a cerut, inițial, ca o condiție pentru a pune capăt boicotului, închiderea Al Jazeera (deținută și finanțată parțial de guvern), ruperea relațiile Qatar cu Frăția Musulmană și încetarea desfășurării personalului militar turc în Qatar. În 2021, la cel de-al 41-lea summit al CCG de la Al-Ula, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Egipt au convenit să ridice blocada și să restabilească legăturile. Tensiunile dintre Qatar și Emiratele Arabe Unite, în special, au continuat și după reconcilierea oficială, iar declarația de la Al-Ula nu a angajat Qatarul să îndeplinească niciuna dintre cerințele inițiale ale Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite, ci s-a referit la restabilirea „colaborării între toate statele membre” și la consolidarea „legăturilor de frățietate dintre ele”.
În Africa, Qatarul și-a asumat roluri de mediator în 2021 și 2022 între Somalia și Kenya, facțiunile somaleze, precum și între guvernul de tranziție din Ciad și rebeli.
La începutul anului 2022, a fost anunțată desemnarea Qatarului ca Aliat major non-NATO (MNNA), atunci când emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad Al-Thani, a fost primul lider al Golfului care se întâlnea cu președintele Biden de la preluarea mandatului său.
Alăturându-se Bahrainului și Kuweitului, care dețin același statut, Qatar nu numai că este în măsură să achiziționeze anumite arme americane, ci poate și să primească așa numitele articole de apărare în exces (EDA), echipamente militare care nu mai sunt necesare SUA, sunt declarate „în exces” de către Forțele Armate și pot fi oferite, cu costuri reduse sau fără costuri, beneficiarilor străini eligibili, în sprijinul obiectivelor de securitate națională și de politică externă americană.
În aceeași lună în care Qatar obținea statutul MNNA, ministrul de Externe s-a deplasat la Moscova pentru a încerca să ajute la medierea încetării războiului Rusiei împotriva Ucrainei, precum și pentru a discuta probleme regionale, cum ar fi revigorarea JCPOA, acordul nuclear cu Iran. Qatar s-a angajat public să mențină aprovizionarea cu gaze naturale către Europa în timpul crizei și a anunțat ajutor umanitar pentru refugiații ucraineni. Și se pare că a renunțat, cel puțin deocamdată, să mai achiziționeze din Rusia, sistemul de apărare antiaeriană S-400.
Împovărat cu atât de multe afaceri politice majore, șeicul Tamim bin Hamad Al Thani, emirul statului Qatar, se bazează nu doar pe ministrul de Externe/premier, șeicul Mohammed bin Abdulrahman Al Thani.
Ci și pe consilierul său de încredere pentru securitate națională, Mohammed bin Ahmed Al-Misnad sau Al-Musnad sau Al-Masnad.
„Imaginați-vă că sunteți cel mai de încredere bărbat la care se poate gândi mama conducătorului. O astfel de persoană nu numai că devine de neatins într-o astfel de lume cum e cea din Qatar, ea devine aproape la fel de puternică ca și conducătorul însuși. Mai mult, imaginați-vă că această persoană este și vărul mamei conducătorului. Pe baza normelor tribale, conducătorul ar fi obligat să se refere la el drept unchi. Acesta este Mohammed Al-Masned. Vărul de neatins al Sheikha Moza al Masned, mama emirului Qatarului”.
Al-Misnad a fost numit în această funcție în decembrie 2017 și este atașat al biroului emirului, lucrând în culise pentru a promova agenda diplomatică a statului Qatar.
Al-Misnad, care apare rar în fotografii și nu are nici conturi pe rețelele de socializare, a fost și șef al serviciului de informații din Qatar, într-o vreme când, la conducerea Mossad se afla un prieten al premierului israelian Netanyahu, Yossi Cohen. Canalul 12 din Israel a susținut că Benjamin Netanyahu l-a trimis pe Cohen la Doha, pe 5 februarie 2020, pentru a convinge Qatar-ul să nu oprească finanțarea către Hamas. Întâlnirea a fost dezvăluită de fostul ministru israelian al Apărării, Avigdor Lieberman: „atât egiptenii, cât și qatarezii erau supărați pe Hamas și plănuiau să întrerupă toate legăturile cu ei. Dintr-o dată, Netanyahu a devenit un avocat al Hamas și a făcut presiuni asupra Egiptului și Qatarului să continue sprijinul financiar.”
Un an mai târziu, Cohen sugera public că a fost o greșeală „să te bazezi pe fondurile Qatarului în efortul de a aduce calmul în Fâșia Gaza”. La scurt timp după ce încetarea focului dintre Israel și Hamas a intrat în vigoare, la sfârșitul lunii mai 2021, Qatar a anunțat că va oferi 500 de milioane de dolari pentru reconstrucția Gaza în urma conflictului de 11 zile. Același Cohen, care a fost pregătit cândva ca un potențial succesor al lui Netanyahu în Likud, pare acum că se depărtează de prietenul său, premierul: „am recomandat să ne menținem relația cu Qatar (...) Îngrijorarea mea reală este că, dacă nu facem asta, vom ajunge la o criză prea mare pentru a fi depășită”.
Discretul domn Al-Misnad sau Al-Musnad sau Al-Masnad, un maestru de spionaj din Qatar, are printre principalele îndatoriri să manipuleze politica americană, scria pe blogul său avocatul Oren Litwin, director al proiectului Islamism în Politici de la Middle Est Forum, organizație independentă non-profit americană, specialist în politici publice și fost profesor adjunct la Academia Navală a Statelor Unite.
Al-Misnad servește ca legătură diplomatică la nivel înalt pentru guvernul din Qatar, întâlnindu-se cu demnitari precum comisarul UE pentru securitate (până în 2019), Sir Julian King, prim-ministrul Irakului ori ministrul adjunct al Apărării din Rusia. Al-Misnad s-a întâlnit, de asemenea, cu membri ai Congresului american, inclusiv cu o delegație bipartizană care a vizitat baza aeriană Al-Udeid din Qatar pe 4 iulie, mai scria, în 2019, Oren Litwin.
Dar implicarea lui Al-Misnad în politica americană ar fi ceva mai profundă, după cum a arătat mass media relatând despre un proces intentat, în Florida, împotriva fratelui emirului, șeicul Khalid bin Hamad al-Thani, cel care ar fi ordonat gărzii sale de corp, un cetățean american, să ucidă două persoane.
Procurorul SUA care a reprezentat victimele șeicului din Qatar, Rebecca Castañeda, a depus cereri de citație împotriva ambasadorului Qatar la Washington, a șefului serviciilor de informații din Qatar, Mohammad al-Misnad, și a lui Abdullah Al-Athbah. Toți trei au evitat citațiile. Rebecca Casteneda - un fost procuror federal și avocat pentru operațiuni speciale și drept maritim în Garda de Coastă a Statelor Unite - a fost etichetată pe rețelele de socializare drept „cel mai curajos avocat al Americii” după emiterea citației împotriva oficialilor din Qatar. Castañeda, pe contul ei de Twitter, pe 5 septembrie 2019: „bună seara tuturor, cu excepția acelor bărbați care mă urmăreau pentru a-mi monitoriza mișcările în această dimineață. Nu mi-e frică și nu am fost intimidată.” Tot atunci, Al Arabiya.net scria despre hackeri care au încercat să distrugă documente legate de procesul împotriva șeicului Khalid.
Și procesul? Sheikh Khaled, „KHK”, a încercat în mod repetat să se sustragă justiției americane în dosarul intentat împotriva lui în Florida în 2019. Același proces a fost reînființat în Massachusetts în iunie 2020. Mai departe … cine mai știe … În mai 2022, procurorii federali americani investigau legăturile dintre grupurile teroriste și Khalid bin Hamad al-Thani, potrivit unor documente descoperite de Associated Press. O anchetă a unui mare juriu din New York s-a axat asupra furnizării de către Khaled al-Thani de bani și provizii Frontului al-Nusra, filiala al-Qaida din Siria.
Presa a dezvăluit cum Al-Misnad a recunoscut, în particular, că acuzațiile împotriva lui Khalid Al-Thani sunt exacte, dar și alte declarații „șocante” ale acestuia: influența sa asupra politicienilor și jurnaliștilor americani și cum a controlat o vastă operațiune de mită care a vizat personalități publice.
„Politica noastră față de Qatar sau orice altă națiune ar trebui să favorizeze interesele Statelor Unite și nu să încline spre șeicul care are cea mai mare servietă de numerar. Dacă se dovedește că personalitățile publice iau bani străini pentru a ne influența politicile, ei ar trebui să fie în închisoare, nu în Congres”, scria Oren Litwin, analistul de la Middle East Forum.
UPDATE: Duminică, 4 februarie, premierul Benjamin Netanyahu a declarat că Israelul nu este pregătit să accepte un acord cu orice preț pentru eliberarea ostaticilor. Netanyahu susține că Israelul nu va pune capăt războiului până când toate obiectivele sale nu vor fi îndeplinite: eliminarea Hamas, aducerea tuturor ostaticilor și asigurarea că Gaza nu va mai reprezenta niciodată o amenințare pentru Israel. „Nu am nevoie de ajutor ca să știu cum să navighez în relațiile noastre cu SUA și comunitatea internațională. (…) Noi luăm propriile decizii, chiar și în acele cazuri în care nu există un acord cu prietenii noștri americani”.
Într-un interviu pentru Army Radio, fostul șef Mossad, Yossi Cohen, spune că Israelul va trebui să plătească un preț mare pentru orice înțelegere cu ostatici, un preț care „va trebui plătit oricum”, așa că ar trebui plătit „astăzi, de la început pentru toată lumea”. Cohen a cerut guvernului israelian să încheie un acord unic pentru toți ostaticii rămași în Gaza, și nu unul în etape, și să înceteze criticile publice la adresa mediatorului Qatar.