Conform teoriei tradiționale, descurajarea (deterrence) înseamnă, în linii generale, să convingi un adversar să nu inițieze o acțiune specifică, deoarece beneficiile în urma acesteia nu justifică riscurile la care se expune și nici costurile.
În timpul Războiului Rece, descurajarea nucleară a funcționat: descurajarea adversarului prin pedeapsă (posibilitatea exercitării atacurilor de represalii) și descurajarea prin negare (negându-i adversarului capacitatea unui prim atac).
În 2018, Strategia de Securitate Cibernetică a SUA a introdus conceptul de defend forward (acțiune care precede perturbarea ori oprirea unei activități cibernetice dăunătoare) și a autorizat operațiunile cibernetice ofensive. Strategia își propune să expună slăbiciunile adversarilor, să le cunoască intențiile și capacitățile și să contracareze atacurile aproape de inițierea lor. Acțiunea ofensivă ar descuraja agresiunea viitoare, semnalând hotărârea de a trece la acțiuni de represalii. Preluarea conceptului de descurajare în cazul unui conflict cibernetic, un conflict cu statut juridic neclar, în noua realitate a unei rețele globale de computere interconectate, are, însă, unele probleme.
În contextul războiului din Ucraina, a devenit vizibilă și o altfel de descurajare: aceea care provine din zona serviciilor de informații. Și ea, probabil, ca și cea cibernetică, are prorpiile neajunsuri.
În 2021, la conducerea CIA a fost numit un diplomat de carieră, primul în cei 73 de ani de existență ai agenției de informații. Pe William J. Burns, fost ambasador în Iordania și în Rusia, presa l-a numit „arma diplomatică secretă”, despre care s-a sperat că va pune capăt „gândirii magice”, dogmelor din politica externă care au condus la dezastre, înlocuind-o cu o diplomație inteligentă - smart, hard-nosed diplomacy - care să reconsidere rolul Americii și să reinvestească în alianțe și parteneriate, construite altfel.
Președintele SUA a apelat la directorul CIA pentru a transmite mesaje în afara canalelor diplomatice uzuale pentru a facilita ieșirea SUA din Afganistan și pentru a-și face auzite îngrijorările cu privire la Ucraina președintelui Vladimir Putin.
Administrația Biden a dus o politică de downgrade and share, cu un val fără precedent de expulzări diplomatice și o cantitate mare de informații care au fost desecretizate rapid.
După ce Rusia și-a invadat vecinul, agențiile de informații din SUA și Marea Britanie au fost neobișnuit de dispuse să facă publice evaluările lor secrete de informații despre ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă și în interiorul Kremlinului. Au fost briefing-uri regulate pentru jurnaliști și actualizări zilnice pe Twitter.
Schimbul de informații dintre servicii nu era nou, aducerea lui în prim plan, comunicarea publică a evaluărilor de intelligence și atragerea atenției asupra acestui gest, da.
Ucraina a venit cu propriul mod de a realiza descurajarea intelligence prin Agenția de Informații pentru Apărare (GUR) din cadrul Ministerului ucrainean al Apărării. Serviciul de informații militare a publicat mai multe liste cu nume de persoane și date personale ale acestora - zile de naștere, numere de pașapoarte și funcții - „ofițeri FSB” ori „criminali de război”.
FSB, serviciul rus de securitate, a „prins” ideea și a început și el seria dezvăluirilor publice: comploturi de asasinat, interogări de suspecți.
Apoi CIA s-a îndeletnicit cu realizarea de fragmente video pentru platformele de social media destinate recrutării de agenți ruși dezamăgiți de liderii lor politici. Kremlinul a ironizat demersul, dar a făcut la fel. Serviciul rus de informații externe, SVR, a publicat un videoclip în limba engleză - parțial parodie a videoclipurilor CIA - îndemnând „adevărații patrioți americani” cărora le pasă de pacea mondială să contacteze agenția rusă.
În materie de comunicate însă, se pare că FSB a început să urmeze și o linie a SVR, oricare ar fi aceea.
Acum câteva zile, Biroul de presă al FSB a dat un comunicat, mult mediatizat ulterior, în care serviciul rus de informații interne anunță că a zădărnicit o operațiune a intelligence-ului ucrainean, cu susținerea celui britanic, de recrutare a piloților ruși, deturnare a unui avion și atacare a bazei NATO din România.
Comunicatul a fost publicat la doar câteva zile după unul al SVR în care se vorbea de un complot ce ar fi vizat Centrala Nucleară Zaporijia, ucrainienii și britanicii fiind, de asemenea, parte din scenariu. Pentru SVR nu a fost primul anunț de acest gen. De la începutul anului alte trei comunicate au făcut referire la actele de sabotaj pregătite de „tandemul terorist britanico-ucrainean”.
Ca orice mesaj, și cele ale serviciilor secrete rusești pot fi citite în diverse chei. Sigur, există cea de înțelegere minimală în care te uiți după avionul care se îndreaptă spre baza de la Constanța. Urmează nivelul de analiză minimală, în care „rușii” fac ceva rău/bine, „ucrainenii” fac și ei ceva, de asemenea, rău sau bine, iar „americanii” contracarează.
Însă, tot ca în cazul oricărui mesaj, ai la dispoziție, cum am mai spus altă dată, întrebări: de ce ar da serviciile secrete rusești astfel de mesaje? Cui sunt ele adresate, de fapt? Și, dincolo de povestea facilă, ce altceva vor să transmită? Desigur, pentru cine deține cheia de decriptare. Nivelul de cunoștințe necesar, accesul la informații și capacitatea de analiză.
Așa cum erau, pe vremuri, mesajele agenților secreți strecurate în paginile ziarelor.
Apropo de ziare. Coincidență sau nu, la o zi după publicarea anunțului FSB în 11 noiembrie, două ziare, unul din Marea Britanie, altul din Rusia, au scris:
Consilierul britanic pentru securitate națională, Jonathan Powell, a încercat să deschidă o cale secretă către președintele rus Vladimir Putin, deoarece Marea Britanie și cei mai apropiați aliați europeni ai săi se temeau că administrația Trump le-ar putea ignora interesele în privința Ucrainei. Powell, un negociator veteran care a jucat un rol crucial în asigurarea păcii în Irlanda de Nord, l-a numit pe consilierul de politică externă al lui Putin, Iuri Ușakov...
Consilierul prezidențial rus, Iuri Ușakov, a avut contact cu premierul britanic Jonathan Powell, potrivit secretarului de presă al prezidențialului, Dmitri Peskov. Cu toate acestea, dialogul nu a continuat...
Jonathan Powell, consilierul de securitate națională al lui Keir Starmer. Powell, al cărui ONG a inițiat „canale secrete între insurgenți și guverne” și a lucrat „îndeaproape” cu Ministerul britanic de Externe, Consiliul Național de Securitate și MI6. Powell care, acum trei ani, a prezis că Putin va fi, în cele din urmă, pregătit să negocieze. Powell care s-a întâlnit, la München, cu șeful Biroului Președintelui Ucrainei, Andriy Yermak.