Lectura de duminică 2: prețul libertății
Lectura de duminică 2: prețul libertății
Este cel mai mare schimb de prizonieri între Rusia și Occident de la sfârșitul Războiului Rece. Evan Gershkovich și alții sunt acum liberi. Și Putin l-a recăpătat pe „ucigașul de la Tiergarten”. Un alt succes pentru diplomația germană și BND, dar la un preț mare.
Când Vadim Krasikov era încă în închisoare la Berlin, frica s-a răspândit printre mulți ofițeri ai închisorii. Așa ceva nu se întâmpla în fiecare zi: un ucigaș rus, cineva care a fost recrutat de serviciile secrete ale lui Putin și trimis să omoare un caucazian la Berlin care luptase împotriva Rusiei în Cecenia și, prin urmare, era considerat un duşman al statului şi terorist.
Krasikov își încheiase treaba. În august 2019, în mijlocul zilei, și-a ochit ținta în Kleiner Tiergarten din Berlin. Nu a reușit să scape, doi tineri au sunat la poliție, iar criminalul a fost arestat. Chiar dacă reușise să-și schimbe hainele și să le scufunde, împreună cu arma crimei, într-o pungă în Spree. Tribunalul Regional din Berlin l-a condamnat, în cele din urmă, pe rus la închisoare pe viață, în decembrie 2021, pentru infracțiuni deosebit de grave. Instanța a calificat infracțiunea drept o crimă în numele statului rus, sau cu alte cuvinte: terorism de stat.
În închisoare, oamenii se temeau că așa-numitul „ucigaș de la Tiergarten” ar putea deveni el însuși victima unei tentative de asasinat: fie a deținuților ceceni furioși care doreau să se răzbune, fie a serviciului secret rus. Poate pentru că Moscova voia să se asigure că Vadim Krasikov nu povestește despre contextul crimei sale. Dar Krasikov avea să păstreze tăcerea. Moscova avea să aibă grijă de el și să-l scoată la un moment dat.
La 1 august, dis-de-dimineață, un avion charter a decolat din Baden-Württemberg. La bord se aflau ofițeri de poliție federală, reprezentanți ai Serviciului Federal de Informații (BND) - și Vadim Krasikov. Criminalul condamnat fusese recent transferat de două ori în închisoare, mai întâi de la Berlin la Straubing din Bavaria, iar apoi, cu câteva săptămâni, în urmă la Instituția de corecție Offenburg. Acum era din nou într-o călătorie. De data asta spre libertate.
Avionul l-a dus pe Krasikov la Ankara, unde a avut loc cel mai mare schimb de prizonieri între Rusia și Occident de la sfârșitul Războiului Rece. Avioane din SUA, Norvegia, Germania, Slovenia și Polonia au adus „bunurile de troc” umane în Turcia. Au fost schimbate în total 26 de persoane: Rusia și Belarus au eliberat 16 prizonieri, printre care reporterul Wall Street Journal Evan Gershkovich, fostul pușcaș marin, Paul Whelan, criticul regimului rus, Vladimir Kara-Murza, jurnalistul ruso-american, Alsu Kurmasheva, și activistul pentru drepturile omului, Oleg Orlov. De asemenea, a fost schimbat și germanul Rico Krieger, care a fost arestat în Belarus la sfârșitul anului 2023 sub acuzația de terorism și recent condamnat la moarte.
În schimb, SUA, Germania, Slovenia, Norvegia și Polonia au predat încă opt prizonieri și doi copii. Mai mulți criminali au fost eliberați, la fel ca i și hackeri condamnați care se aflau în custodia SUA. Erau și spioni ruși care fuseseră expuși în țări europene. Printre aceștia s-a numărat un așa-zis „ilegal” din Norvegia, care se dăduse drept un om de știință brazilian, și cuplul de spioni, Artem Dultseva și Anna Dultseva, și copiii lor, care au fost divulgați în Slovenia, arestați și condamnați în această săptămână.
De luni de zile, în culise se luptase pentru un astfel de schimb. Negocierile au fost dure, au suferit un regres serios la un moment dat și, în cele din urmă, au avut succes, probabil în principal din cauza unei decizii controversate a guvernului federal. Moneda decisivă a fost „ucigașul Tiergarten” Vadim Krasikov. Putin l-a vrut pe ucigaș înapoi și, evident, era pregătit să lase un grup mare de prizonieri să plece. Krasikov a fost o preocupare personală pentru președintele rus. L-a numit public „patriot” care a ucis un „bandit”, așa cum a descris Putin victima crimei de la Tiergarten.
Pentru administrația americană, soarta jurnalistului american Evan Gershkovich și a fostului pușcaș marin Paul Whelan a fost ceea ce a asigurat că negocierile pentru eliberarea lor au luat contur concret anul trecut.
Moscova, însă, a lăsat să se știe prin canalele relevante că un schimb ar fi posibil doar dacă „ucigașul de la Tiergarten” ar face parte din înțelegere. O cerere care a fost adresată americanilor, dar care a vizat de fapt Germania: Krasikov este un criminal condamnat în Germania. Și numai guvernul federal, sau mai precis ministrul federal al Justiției, poate da instrucțiuni procurorului general federal, care îl acuzase pe Krasikov, să se abțină de la executarea pedepsei cu închisoarea.
Kremlinul credea însă că Biden ar putea face cu ușurință presiune asupra germanilor sau chiar să le dea ordine. Dar nu a fost atât de ușor. Se spune că partea americană a testat inițial cu prudență apele: există o posibilitate ca „ucigașul de la Tiergarten” să fie înlocuit? Guvernul german nu a fost entuziasmat de idee.
Ministrul de Externe, Annalena Baerbock, și ministrul Justiției, Marco Buschmann, au fost inițial împotrivă: dacă ar fi de acord cu această cerere, ar fi devenit vulnerabili la șantajul Kremlinului într-un mod fără precedent. La urma urmei, este vorba despre un criminal. În plus, guvernul federal a fost sceptic cu privire la modul în care o astfel de înțelegere va fi percepută de public. La urma urmei, propunerea se referea în primul rând la schimbul „ucigașului de la Tiergarten” cu cetățenii americani. Cel puțin unii germani care se află în arest în Rusia ar trebui să fie și ei eliberați, conform poziției guvernului din toamna anului trecut. Sau și mai bine: Alexei Navalnîi. Liderul Opoziției din Rusia se afla la acea vreme în Siberia. Navalnîi era o celebritate, cineva care era cunoscut și plăcut în Germania. supraviețuind unui atac cu otravă al FSB, în august 2020, Navalny a fost tratat la Berlin. La sfârșitul anului trecut, în rundele de negocieri s-a precizat cp, dacă Putin l-ar fi lăsat pe Navalnîi să plece, guvernul german ar putea fi de acord și cu eliberarea lui Vadim Krasikov. Apoi ar mai fi adăugați câțiva prizonieri din ambele părți și ar fi posibilă o înțelegere acceptabilă în ceea ce privește PR-ul atât pentru Est, cât și pentru Vest. Aceasta era cel puțin speranța Berlin și Washington. În primele săptămâni ale noului an, totul părea să fie pe drumul cel bun. Până pe 16 februarie 2024. Atunci presa rusă a relatat că Alexei Navalnîi a murit în lagărul penal siberian.
Conferința de securitate tocmai avea loc la München. Politicieni, oficiali de rang înalt de securitate, experți și agenți ai serviciilor secrete. Soția lui Navalnîi era și ea acolo când a venit vestea morții soțului ei prin agențiile de presă.
Negociatorii americani și germani s-au întrebat: De ce sa întâmplat asta? De ce acum, atât de puțin înainte de un posibil schimb de prizonieri? Până în prezent, nu este clar dacă moartea lui Navalny a fost intenționată la acel moment. Dar există interpretări, inclusiv din partea germană. Una este că, poate, lui Putin i-a fost prea frică de un Navalnîi liber în exil, chiar dacă s-ar putea să nu s-ar fi întors în Rusia. Sau Putin a vrut pur și simplu să-și demonstreze puterea și a luat o opțiune de pe masă. Au existat chiar speculații că alți actori din Rusia ar fi vrut să torpileze un schimb de prizonieri în acest fel. Oricare ar fi fost, Navalnîi nu mai putea fi înlocuit. Și având în vedere evoluțiile dramatice, Berlinul nu au vrut să-l recompenseze pe Putin pentru moartea celui mai proeminent prizonier al său.
Se spune că guvernul SUA a făcut presiuni asupra Berlinului, iar Wall Street Journal a reconstituit în detaliu luptele care au avut loc în culise. Eliberarea lui Evan Gershkovich a fost considerată o prioritate pentru Biden și, în cele din urmă, ar fi o poveste de succes în campania electorală. Într-o conversație telefonică de la sfârșitul lunii februarie între președintele SUA și cancelarul german Olaf Scholz, această problemă a fost abordată din nou în mod explicit. Se spune că Scholz a răspuns: „o voi face pentru tine”. Și se spune că Biden i-a spus apoi consilierului său pentru securitate națională, Jake Sullivan: „fă-o”. În aprilie, Jake Sullivan ar fi redactat o scrisoare adresată cancelarului german Olaf Scholz, prin care i-a cerut să facă o nouă încercare cu rușii. Serviciul Federal de Informații (BND) a făcut-o, în sfârșit, în urmă cu câteva săptămâni. Negociatorul a fost un om despre care se spune că are abilități diplomatice considerabile: Philipp Wolff, „vicepreședinte pentru sarcini centrale” în BND. Fostul procuror din Bavaria a lucrat în calitate de consilier al Procurorului General Federal la începutul anilor 2000, apoi în Cancelarie și în urmă cu câțiva ani a fost rezident al BND la Paris.
Se spune că Wolff a făcut o propunere concretă: Moscova ar putea avea „ucigașul Tiergarten”, dar numai în schimbul unui pachet consistent, care să-i includă nu numai pe americanii Evan Gershkovich și Paul Whelan, ci și o serie întreagă de cetăţeni germani şi persoane cu dublă cetăţenie.
SUA, la rândul ei, a oferit mai mulți prizonieri ruși, escroci și criminali cibernetici care au fost condamnați la perioade lungi în SUA, în ultimii ani.
Kremlinul părea să fie de acord, dar a continuat să insiste asupra eliberării spionilor. În special, „ilegalii”, adică acei agenți ai serviciilor secrete care duc adesea o viață dublă într-o țară țintă, de mulți ani și spionează acolo cu acoperire civilă. Putin pare să aibă o afinitate deosebită tocmai pentru acești spioni; este mândru de această formă de spionaj, îi numește „copii minune”, îi laudă și este evident foarte îngrijorat de soarta lor. Mai mulți „ilegali” au fost expuși în întreaga lume în ultimii ani: în Țările de Jos, un astfel de spion a fost demascat în primăvara anului 2022, un presupus brazilian care a studiat în SUA și dorea să facă un stagiu la Curtea Penală Internațională de la Haga a fost trimis înapoi în Brazilia și se află, în prezent, în închisoare. La scurt timp, un alt „ilegal” cu o legendă sud-americană, a fost demascat în Cercul Arctic, la Tromso, Norvegia. „Falsul brazilian” poza în om de știință și începuse să lucreze la universitate. În cele din urmă, în Slovenia, un cuplu căsătorit, cu copii mici, a fost prins. Au pretins că sunt din Argentina: el avea o companie de IT, ea era dealer de artă. După arestare, anchetatorii au găsit câteva sute de mii de euro numerar în casa familiei. Autoritățile presupun că suma era menită să finanțeze surse sau alți spioni.
În Norvegia și Slovenia, americanii și germanii au avut aparent succes, iar „ilegalii” ținuți acolo au devenit parte a schimbului de prizonieri. Spionul rus din Brazilia este încă în arest. Se presupune că nu a fost schimbat pentru că oricum va executa doar o pedeapsă scurtă. Cuplul din Slovenia, pe de altă parte, s-a trezit brusc că este judecat săptămâna aceasta și a fost condamnat la o pedeapsă scurtă, deja executată și, prin urmare, ar fi putut fi deportați în Rusia într-o manieră complet legală.
Wolff, reprezentanți ai CIA și ai serviciilor secrete ruse s-ar fi întâlnit de mai multe ori în ultimele luni, în Orientul Mijlociu și în Turcia. De asemenea, serviciul secret turc, MIT, ar fi fost implicat în detaliile schimbului.
Săptămâna trecută, s-a spus că Moscova părea să fie interesată de o soluție rapidă. La urma urmei, jurnalistul american Evan Gershkovich a fost condamnat la o pedeapsă lungă de închisoare la mijlocul lunii iulie. BND și CIA au interpretat acest lucru ca un semnal de la Kremlin că acum un schimb ar putea avea loc rapid.
Moscova a scos apoi un ultim atu: la sfârșitul anului 2023, germanul Rico Krieger a fost arestat în Belarus sub suspiciunea de terorism. Fostul angajat al Crucii Roșii Germane ar fi efectuat un atac cu bombă în Belarus, ca parte a unui grup pro-ucrainean. Faptul că Minsk avea un german în arest nu era cunoscut public. Cu toate acestea, BND a încercat să-i asigure eliberarea.
Săptămâna trecută, presa din Belarus a relatat că Rico Krieger a fost condamnat la moarte. Germania a fost oarecum șocată, dar, pe de altă parte, acest verdict a fost văzut ca un mesaj clar: Putin creștea din nou presiunea asupra Berlinului prin aliatul său, Alexandru Lukașenko. În acest moment, era clar: un schimb părea inevitabil.
La doar câteva zile și un videoclip de propagandă la televiziunea de stat din Belarus, Rico Krieger a fost – deloc surprinzător – grațiat de dictatorul de la Minsk. Și aici, acum era clar că și germanul va face parte din pachetul pe care Moscova era pregătită să îl alcătuiască.
Ca un ultim pas al înțelegerii, Joe Biden a ridicat telefonul la sfârșitul lunii iulie. Era în carantină acasă cu Covid și era, de asemenea, pe punctul de a anunța că se va retrage de la prezidențiale. Apoi l-a sunat pe președintele Sloveniei, Nataša Pirc Musar. În Slovenia, cuplul „ilegal” rus era judecat pentru spionaj și risca pedepse lungi cu închisoarea. Biden i-a cerut omologului său să se asigure că spionii pot fi deportați în Rusia cât mai curând posibil. Ea a fost de acord.
În urmă cu câteva luni, ministrul federal al Justiției, Marco Buschmann, i-a cerut procurorului general federal din Karlsruhe să clarifice dacă și cum ar putea fi eliberat „ucigașul de la Tiergarten”. Răspunsul procurorului-șef a fost că Buschmann a trebuit să emită un ordin ca autoritatea de executare - în acest caz, procurorul general federal - să se abțină de la executarea pedepsei pe viață pentru Vadim Krasikov. Ucigașul sub contract ar putea fi apoi deportat în Rusia. Exact asta s-a întâmplat acum câteva săptămâni. Procurorul General Federal a primit o instrucțiune scrisă corespunzătoare. Totul a fost apoi pus la punct pentru deportarea lui Vadim Krasikov. Motivul oficial invocat a fost că a pus în pericol securitatea Republicii Federale Germania, după cum a relatat Der Spiegel.
Joi seară, au întins covorul roșu pe aeroportul Vnukovo din Moscova, când avioanele rusești de la Ankara au aterizat cu pasagerii neobișnuiți la bord. Garda Prezidențială s-a aliniat pe străzi și nimeni altul decât însuși Vladimir Putin i-a întâmpinat pe cei întorși. Putin i-a dăruit spionului Anna Dultseva, care trăia ca „ilegală” în Slovenia, un buchet de flori, a îmbrățișat-o și i-a salutat și pe cei doi copii.
Cel mai important succes al lui Putin în acea zi a fost bărbatul care a coborât din avion purtând o jachetă neagră Adidas și o șapcă de baseball: Vadim Krasikov, „ucigașul de la Tiergarten”.
Putin le-a mulțumit pentru loialitatea față de jurământul față de patrie și le-a spus că vor primi premii și medalii pentru serviciile lor.
Guvernul german nu a luat cu ușurință decizia de a-l elibera pe Krasikov, a declarat purtătorul de cuvânt Steffen Hebestreit. „Obligația noastră de a proteja cetățenii germani și solidaritatea noastră cu SUA au fost motive importante. Interesul statului de a executa o pedeapsă cu închisoarea pentru un infractor condamnat a fost compensat de libertatea, bunăstarea fizică și – în unele cazuri – în cele din urmă de viața oameni nevinovați închiși în Rusia și cei închiși pe nedrept din motive politice”.
Președintele american Joe Biden a apărut în fața presei la Washington seara și i-a mulțumit în mod special cancelarului german. Schimbul a fost o „capodopera a diplomației”, iar cooperarea aliaților l-a făcut posibil.
Occidentul are motive să sărbătorească libertatea, dar a plătit și un preț mare. (Florian Flade)