Lectura de duminică: cât de light e NATO light

În negocierile privind Ucraina sunt două mari probleme, e de părere vicepreședintele american, J.D. Vance: garanțiile de securitate pentru Kiev și revendicările teritoriale ale Moscovei.

Cu privire la garanții, The Times a aflat care sunt propunerile aliaților: antrenarea trupelor pe teritoriul Ucrainei cu participarea instructorilor europeni, patrule aeriene și sprijin naval, extinderea domeniului de aplicare al Articolului 5 al NATO sau o alianță similară acordurilor SUA cu Japonia și Coreea de Sud. The Times mai știe și că țările europene ar dori, în cadrul acelorași garanții de securitate, ca SUA să desfășoare avioane de vânătoare F-35 în România. Cu precizarea că, aceeași publicație britanică, The Times, a relatat că Rusia și SUA au ca model pentru încheierea războiului din Ucraina ocuparea Cisiordaniei de către Israel, un scenariu în care Rusia ar avea controlul militar și economic asupra Ucrainei ocupate. Materialul publicat la 13 august a fost considerat de către secretarul de presă adjunct al Casei Albe „total fals și neglijent.”

Conform publicației americane, Bloomberg, liderii europeni discută pentru Ucraina un mecanism similar Articolului 5 al NATO din Carta Alianței. Această opțiune, numită de către Bloomberg NATO-light, obligă aliații occidentali ai Ucrainei să organizeze consultări în termen de 24 de ore în cazul unui atac rusesc și să decidă dacă vor oferi asistență militară.

Ideea este promovată de prim-ministrul italian, Giorgia Meloni.

Ce spune Articolul 5:

Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor părților și, în consecință, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art. 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite, va sprijini partea sau părțile atacate, prin realizarea imediată, individual și împreună cu celelalte părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, în vederea restabilirii și menținerii securității în spațiul Atlanticului de Nord.

Orice astfel de atac armat și toate măsurile adoptate ca urmare a acestuia vor fi imediat aduse la cunoștință Consiliului de Securitate. Aceste măsuri vor înceta după adoptarea de către Consiliul de Securitate a măsurilor necesare pentru restabilirea și menținerea păcii și securității internaționale.

Articolul următor, 6, specifică limitele geografice ale Alianței și principalul aspect care rezultă este că nu permite aplicarea principiului securității colective pentru a proteja bazele militare și teritoriile din afara țărilor Alianței.

Articolul 6

În scopul aplicării art. 5, este considerat atac armat asupra uneia sau mai multora dintre părți un atac armat:

(i) asupra teritoriului oricărei părți în Europa sau în America de Nord, în departamentele algeriene ale Franței, pe teritoriul Turciei sau pe insulele aflate sub jurisdicția oricăreia dintre părți din spațiul Atlanticului de Nord, aflat la nord de Tropicul Racului;

(ii) asupra forțelor, navelor sau aeronavelor oricăreia dintre părți, care se află pe aceste teritorii sau deasupra lor sau în orice altă zonă a Europei, în care forțele de ocupație ale uneia dintre părți erau staționate la data intrării în vigoare a acestui tratat, sau pe Marea Mediterană ori în spațiul Atlanticului de Nord, aflat la nord de Tropicul Racului.

La începutul anilor ’80, Articolul 6 a fost cel care a făcut ca Marea Britanie să se confrunte singură cu Argentina în timpul Războiului din Falkland. Principiul apărării colective nu a acoperit nici războiul SUA din Vietnam și nici recentul atac cu rachete al Iranului asupra unei baze a Forțelor Aeriene SUA din Qatar.

Interpretarea comună a Articolului 5 este că un atac asupra oricărui membru NATO ar duce imediat la un răspuns militar față de agresor.

Doar că o „diluare” a Articolului 5 a fost realizată de Statele Unite, în timpul președintelui Harry Truman, din cauza temerilor de obligații „implicite” și de un conflict nuclear direct cu URSS. Astfel, deși toți membrii Alianței sunt obligați să ofere asistență victimei agresiunii, asistența nu trebuie să fie neapărat militară.

Articolul 5 a fost aplicat o singură dată, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite. Răspunsul comun al NATO a avut o componentă militară (patrularea spațiului aerian american cu aeronave AWACS ale NATO și a Mediteranei cu grupurile lor navale), dar nu numai atât. Mai important, în ultimele decenii, a fost un acord amplu privind accesul comun al țărilor NATO la informații, precum și privind forțele și infrastructura antiteroristă.

Articolul 6 nu interzice NATO să acționeze în afara granițelor sale, ci doar definește limitele apărării colective. Operațiunea anti-talibani cu participarea țărilor NATO, în Afganistan, care a devenit dezvoltarea unui răspuns armat la atacurile teroriste, a fost condusă, oficial, nu de NATO, ci de forțele coaliției ISAF, în conformitate cu rezoluția Consiliului de Securitate al ONU. Alianța consideră trei măsuri defensive solicitate de Turcia ca răspuns la conflictele din Kuweit (1991), Irak (2003) și Siria (2012) drept cazuri „subcritice” de apărare colectivă. În timp de pace, NATO poate să modifice flexibil configurația forțelor sale, ceea ce reiese din consolidarea grupurilor avansate din apropierea granițelor Rusiei sau schimbarea structurii de comandă după aderarea Suediei și Finlandei la Alianță.

Autoritățile ruse, interpretând cel de-al cincilea articol al Cartei, insistă ca Ucraina să rămână în afara NATO, în caz contrar fiind posibil un război NATO-Rusia, cel mai probabil unul nuclear. La 18 august, ziua întâlnirilor de la Casa Albă, Maria Zaharova a reaminit ...

„ ... respingerea categorică a oricăror scenarii care prevăd apariția în Ucraina a unui contingent militar cu participarea țărilor NATO, care presupune o escaladare necontrolată a conflictului cu consecințe imprevizibile. Declarațiile individuale pe această temă ale unor țări europene, inclusiv ale Marii Britanii, consemnează, în esență, aspirațiile lor deschis provocatoare și prădătoare în direcția ucraineană”

Și totuși ce este NATO light?

Pe 6 martie, la Consiliul European extraordinar, prim-ministrul Giorgia Meloni a propus aliaților extinderea garanțiilor prevăzute de Articolul 5 al NATO la Ucraina: oferirea de garanții de securitate Ucrainei fără a declanșa un conflict direct între NATO și Rusia. Ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto, vorbește de o „reacție imediată”, „pe uscat, în aer și pe mare”. Un scut defensiv, care ar urma să fie activat în termen de 24 de ore, Italia considerând că Alianța ar trebui să intervină direct, cu structurile sale. Să nu fie declanșat Articolul 5, ci să fie activat un articol „similar”, conținut într-un tratat ad-hoc. Forțele de reacție ar putea include toate țările NATO sau o parte din ele, împreună cu alte țări non-NATO care își exprimă interesul de a se alătura acestei coaliții defensive, cum ar fi Japonia și Australia. Italia insistă că, pentru a fi rapizi, trebuie valorificate structurile și așa-numita disponibilitate pe care numai organizația NATO o poate garanta.

Il Fatto Quotidiano, martie 2025:

„...așadar, ce are în minte Meloni? Subsecretarul de stat la Președinția Consiliului de Miniștri, Giovanbattista Fazzolari, a explicat pe 28 februarie că intenția este de a extinde garanțiile articolului 5 al NATO către Ucraina fără a-i permite să adere la NATO, deoarece aderarea la NATO ar putea fi considerată de Rusia un act ostil sau o amenințare la adresa frontierelor Rusiei. (...) Propunerea prevede că Ucrainei nu i se va permite să adere la NATO, scutind-o de povara sprijinirii financiare a Alianței și de găzduirea trupelor și bazelor Pactului pe teritoriul său, beneficiind în același timp de garanțiile de securitate prevăzute la Articolul 5. În acest fel, Putin nu s-ar trezi cu trupe ale Alianței pe teritoriul ucrainean, SUA și Europa nu ar trebui să-și facă griji cu privire la sprijinirea continuă a securității Kievului, iar Giorgia Meloni ar putea chiar să zădărnicească planurile principalului său adversar european, Emmanuel Macron. Până la momentul redactării acestui articol, nu s-a oferit nicio clarificare cu privire la modul în care s-ar putea ajunge la acest acord din punct de vedere juridic...”

Clarificări nu sunt oferite nici la câteva luni distanță, ca urmare, întrebarea rămâne: cos’ha in mente, quindi, Meloni?