Lectura de duminică: Coridorul Zangezur
Lectura de duminică: Coridorul Zangezur
Tensiunile cresc în Caucazul de Sud, unde Iranul, Rusia și Turcia sunt implicate într-o rivalitate geopolitică de lungă durată pentru influența în Armenia și Azerbaidjan.
În centrul acestei dispute se află Coridorul Zangezur, o rută de tranzit de 40 de kilometri destinată să lege Azerbaidjanul de enclava sa Nakhcivan, care ar trece prin teritoriul armean. Această rută disputată are implicații mai largi: ar ocoli punctele de control armene și ar conecta Turcia direct cu țările din Asia Centrală vorbitoare de turcă și nu numai, cu China și Europa.
Dar ar putea perturba și granița directă a Iranului cu Armenia, ar întrerupe ruta de tranzit între Azerbaidjan și Nakhcivan și ar avea un impact negativ asupra relațiilor sale comerciale cu vecinii din Asia Centrală. Mai mult, Teheranul consideră că Coridorul Zangezur este un proiect susținut de Vest pentru a încercui Iranul, Rusia și China și că Moscova, afectată de războiul său din Ucraina, nu vede amenințarea care se dezvoltă la granița de nord a Iranului.
În timp ce se spune că realizarea Coridorului a început cu aproape un an în urmă, proiectul a atras, recent, o atenție semnificativă în presa iraniană, alimentată de comentariile oficialilor ruși care au generat noi preocupări.
La sfârșitul lunii august, președintele rus Vladimir Putin l-a informat pe omologul său azer, Ilham Aliyev, despre disponibilitatea Moscovei pentru mediere pentru a pune capăt animozității de decenii dintre Azerbaidjan și Armenia.
În același timp, ministrul de Externe, Serghei Lavrov, a acuzat conducerea armeană că a sabotat acordul privind deschiderea căilor de comunicație prin regiunea Syunik din Armenia. Acordul a fost semnat, în 2020, între Baku și Erevan, în urma celui de-al Doilea Război din Karabakh.
Mass-media iraniană a intensificat relatările în urma unei propuneri a prim-ministrului armean Nikol Pashinyan, ca Baku să oficializeze un tratat de pace. Acest gest, văzut ca o încercare de a marginaliza Rusia și de a o împiedica să controleze Coridorul Zangezur, a stârnit temeri la Teheran că Rusia s-ar putea alinia cu cei care susțin Coridorul și ar putea trăda interesele Iranului.
Opoziția Iranului față de Coridorul Zangezur provine atât din preocupări geopolitice, cât și economice. Împărțind o graniță de 45 până la 50 de kilometri cu Armenia, Iranul își face griji că coridorul îi va întrerupe accesul în Europa prin Armenia și Georgia. Acest lucru nu numai că ar reduce numărul de vecini ai Iranului de la 15 la 14, dar ar închide și o fereastră critică pentru comerț.
Unii observatori iranieni au numit coridorul „Coridorul Turanic NATO”, sugerând că ar putea servi drept o poartă de acces pentru Alianță și pentru ca Israelul să câștige un punct de-a lungul granițelor Iranului. De asemenea, se tem de o influență sporită din partea Turciei și Azerbaidjanului, care ar putea încuraja mișcările separatiste din provinciile iraniene vorbitoare de azeră.
Vorbind cu The Cradle, analistul iranian și expert în afaceri ruso-iraniene, Rouhollah Moddaber, spune că „Iranul acordă o mare importanță graniței sale istorice de 2.000 de ani cu Armenia și nu acceptă nicio modificare la granița sa de nord-vest. Pe baza dreptului internațional, Iranul afirmă că nimic nu îl poate deconecta de Armenia”. La rândul său, Mohammad Jamshidi, adjunct al șefului de personal pentru Afaceri Politice sub fostul președinte al Iranului, Ebrahim Raisi, afirmă că „Iranul consideră (așa-numitul) Coridorul Zangezur o amenințare geopolitică, economică și chiar identitară”, pe care „guvernul regretatului președinte” a reușit să o oprească. Potrivit lui Modabber, ceea ce caută Rusia este o rută care să conecteze Azerbaidjanul propriu-zis la Nakhcivan [și, prin urmare, să faciliteze comerțul și comunicarea] prin provincia Syunik din Armenia. Spre deosebire de Baku, care intenționează să ocupe centura de sud a regiunii Syunik, să o îmbine cu Nakhcivan și să o transforme într-un coridor. Un astfel de coridor ar impune inevitabil un regim juridic și internațional tuturor părților implicate, inclusiv Iranului.
Ehsan Azizi, proprietarul unei companii de transport care activează în Caucazul de Sud și Rusia, consideră că opoziția Iranului are motive economice și crede că „deschiderea Zangezur ar reduce veniturile din tranzit ale Iranului”.
Închiderea rutelor dintre Azerbaidjan și Nakhcivan a forțat companiile azere, turce, armeene și ruse să plătească taxe pentru utilizarea drumurilor iraniene pentru a ajunge la destinații. Asigurările și sancțiunile bancare împotriva Iranului sunt o altă problemă. Companiile de asigurări nu emit polițe pentru mărfurile care călătoresc prin Iran. Asta se adaugă la costurile pentru companiile străine.
Jamshidi, totuși, respinge afirmațiile lui Azizi, spunând că „problemele bancare sau de asigurări nu constituie un obstacol” și insistând că Iranul a luat deja măsuri pentru a reduce costurile comerciale, inclusiv unificările tarifare. El subliniază că preocupările Iranului nu sunt economice, ci geopolitice și strategice. Moddaber respinge, de asemenea, explicațiile lui Azizi ca fiind „fără temei” și clarifică faptul că „Iranul a fost foarte generos în ultimele trei decenii, dând acces azerilor pentru a ajunge în Nakhcivan prin Iran, gratuit”.
Iranul a fost proactiv în a propune rute alternative pentru a aborda provocările de transport regional. O astfel de inițiativă este „Coridorul Aras”, un acord între Iran și Azerbaidjan din octombrie 2023. Această rută ar lega districtul Zangilan din Azerbaidjan de Azerbaidjanul de Est al Iranului, restabilind accesul lui Baku la Nakhcivan fără a trece prin Armenia. În plus, Iranul susține Coridorul Internațional de Tranzit Nord-Sud (INSTC), care își propune să conecteze Oceanul Indian și Golful Persic de Marea Caspică și mai departe de Rusia. Iranul speră că, prin integrarea acestor rute și finalizarea proiectelor cheie de infrastructură, poate menține un avantaj competitiv în regiune.
Ca reacție la informațiile despre deschiderea iminentă a Zangezur, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a avertizat că Iranul consideră redesenarea granițelor ca pe o linie roșie.
La 10 septembrie, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu, l-a asigurat pe omologul său iranian, Ali-Akbar Ahmadian, că „Moscova aderă la acordurile anterioare pe care le-a încheiat cu privire la Zangezur și politica sa nu s-a schimbat deloc”.
Putin i-a mai spus lui Ahmadian că Rusia își propune să consolideze relațiile bilaterale la nivel de parteneriat strategic, iar proiectul coridorului Nord-Sud este „una dintre priorități”.
Jamshidi speculează că isteria presei iraniene cu privire la Zangezur este „un proiect pentru a împiedica guvernul noului președinte Masoud Pezeshkian să se apropie de Rusia”, în timp ce Modabbar salută Moscova pentru că nu a căzut „în capcana publicațiilor iraniene care încearcă din greu să creeze rupturi între Teheran și Moscova.” După cum explică el, „Iranul promovează Coridorul Aras, în timp ce Rusia sprijină o rută de comunicații care trece prin Syunik din Armenia. Au mai multe interese comune decât diferențe; prin urmare, ei pot ajunge la o viziune comună cu privire la Zangezur.”
Jamshidi crede că nu există nicio ruptură iraniano-rusă, doar o neînțelegere care a fost clarificată. Fostul președinte Raisi le-a spus clar președintelui Putin, președintelui Aliyev și prim-ministrului Pașinian că, deși Iranul nu se opune căilor de comunicație, nu va permite trecerea unui coridor prin Armenia care să impună un nou regim de suveranitate la granița sa cu Armenia.
Moddaber este de acord și emite un avertisment: „Teheranul nu va tolera pierderea graniței cu Armenia și nici nu va vedea ca aceasta să fie gestionată de o țară terță, fie că este Azerbaidjan sau oricine altcineva. Prin urmare, nu va ezita să folosească inclusiv forța militară pentru a preveni orice modificare a graniței.”
Pentru Iran, menținerea controlului asupra acestei regiuni strategice nu este doar o chestiune de economie sau politică, ci și de securitate și identitate națională. Pe măsură ce disputa referitoare la Coridorul Zangezur se desfășoară, este clar că problema depășește cu mult construirea unei rute de transport – și explică de ce Teheranul consideră aceasta o linie roșie dură.
material The Cradle