Lectura de duminică: Israelul și Casa Albă
John Schindler, How much influence does Israel have over the Trump White House:
Washingtonul beneficiază de anumite subiecte de securitate națională care nu ar trebui menționate în societate. Aducerea lor în discuție nu îți deschide ușile saloanelor din Georgetown. Dar foarte puține dintre aceste subiecte sunt atât de controversate ca cel al spionajului israelian împotriva Statelor Unite.
Acest subiect interzis a ajuns să fie recent dezbătut odată cu publicarea unui material de către Drop Site News, sub semnătura lui Ryan Grim și Saagar Enjeti. Articolul se concentrează pe o nouă numire în Consiliul Național de Securitate. Mai exact, sub conducerea lui Mike Waltz, în plin scandal, NSC a angajat un nou director pentru Israel și Iran: Merav Ceren.
Ceren a fost, anterior, afiliată Ministerului israelian al Apărării (IMOD). Drop Site News sugerează că „numirea ei oferă Israelului un avantaj neobișnuit în discuțiile de politică internă, într-un moment în care guvernul israelian a lansat o nouă campanie pentru a face presiuni asupra guvernului american să demareze un război cu Iranul, mai degrabă decât să continue negocierile pentru un acord nuclear”.
NSC a confirmat angajarea lui Ceren, observând că „Merav este o americancă patrioată care activează în guvernul Statelor Unite de ani de zile, inclusiv pentru președintele Trump, senatorul Ted Cruz și congresmanul James Comer. Suntem încântați să avem experiența ei în NSC, unde ea duce la îndeplinire agenda președintelui pe o serie de probleme din Orientul Mijlociu”. Într-o declarație suplimentară, NSC adaugă: „Merav nu a fost niciodată angajată de Ministerul israelian al Apărării, cu atât mai puțin are calitatea de fost oficial israelian. Ea a deținut o bursă destinată studiului managementului resurselor în Cisiordania, supravegheată de Ministerul israelian al Apărării, ceea ce i-a impus să aibă legături cu instituția. Este o americancă patrioată angajată în implementarea agendei președintelui Trump, iar aceste minciuni sunt eforturi de a submina agenda președintelui.”
Ce făcea, mai exact, Ceren pentru IMOD?
Biografia ei online enumeră locurile de muncă anterioare ca angajat al Camerei și Senatului americane. Fratele ei, Omri Ceren, este un important angajat al Senatului, fiind director legislativ pentru senatorul republican Ted Cruz, loc de muncă unde este cunoscut pentru pozițiile sale puternic pro-Israel. După ce a apărut povestea Drop Site News, apărătorii din rețelelor sociale ai lui Merav Ceren au explicat rapid că activitatea ei legată de IMOD abia dacă există. Ei au insistat că fellowship-ul ei post-colegiu în Israel era despre a ajuta oamenii, inclusiv gestionarea resurselor naturale în teritoriile ocupate.
Ceren a fost, de asemenea, afiliată la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, un think tank de la Washington care își promovează, în mod deschis, sprijinul pentru interesele israeliene. Biografia de pe site-ul fundației, din 2016, precizează că Merav Ceren „a lucrat la Ministerul israelian al Apărării, unde a participat la negocierile din Cisiordania dintre coordonatorul Israelului pentru activitățile guvernamentale în teritorii și oficialii Autorității Palestiniene”.
Sună a ceva mai mult decât un stagiu de vară.
Adevărul?
Aproape toți se spionează unul pe altul. O excepție este alianța de spionaj din anglosferă numită Five Eyes, care datează din cel de-al Doilea Război Mondial, unde membrii nu se spionează unul pe altul în mod serios. Dincolo de asta, totuși, prietenii și aliații se spionează, cu siguranță, unul pe altul. Diferențele sunt date de intensitatea și seriozitatea spionajului.
Aici, Israelul este diferit. Comunitatea americană de informații are o relație strânsă cu agențiile de informații franceze, dar asta nu împiedică Parisul să spioneze America, de obicei cu mare grijă. Dar dacă o operațiune de spionaj francez iese la iveală, Parisul păstrează, în general, tăcerea. În schimb, dacă spionajul israelian al SUA devine public, așa cum se întâmplă o dată la câțiva ani, apărătorii publici ai Israelului nu pierd ocazia să defăimeze pe oricine discută cazul în detaliu, adesea cu indicii nesubtile astfel încât și numai menționarea subiectului trădează antisemitismul.
Relația de spionaj a Americii cu Israelul este extrem de complexă. Agenția americană de Securitate Națională se bucură de un parteneriat de informații strâns și reciproc avantajos cu omologul său israelian, Unitatea 8200 a Forțelor de Apărare Israeliene, una dintre cele mai bune în materie de SIGINT din lume. În același timp, alte birouri de informații israeliene spionează americani, chiar și în SUA, uneori într-o manieră agresivă egalată doar de spioni ruși și chinezi. Spionii israelieni nu sunt la fel de preocupați că ar putea să fie prinși. Ei știu că prietenii lor din politica și mass-media americane îi vor ajuta să facă orice scandal de spionaj să dispară fără prea multă agitație.
Indiferent de adevărul celor relatate despre Merav Ceren, noua sa slujbă de la NSC a generat controverse, deoarece discutarea spionajului și influenței israeliene nu este ceva ce fac oamenii politicoși din Beltway. Cei din contrainformațiile americane sunt pe deplin conștienți de faptul că Israelul spionează SUA, inclusiv în interiorul țării, și uneori o fac agresiv. Într-adevăr, Israelul reprezintă o amenințare majoră de spionaj pentru SUA, ceea ce constituie o anomalie, deoarece Israelul este, de asemenea, aliatul apropiat al Americii și un partener la fel de apropiat de informații.
În timpul carierei mele în comunitatea de informații, am colaborat cu serviciile secrete israeliene și am constatat că sunt profesioniști competenți. Am lucrat și în contrainformații, ceea ce mi-a oferit date despre modul în care Israelul ne spionează cu o eficacitate surprinzătoare. Oricine nu ia în considerare complexitatea relației de securitate dintre SUA și Israel omite ceva important din această poveste în mare parte opacă.
Nu există nimic în biografia publică a lui Merav Ceren care să indice că ea este un fel de spion israelian. Dar simpla întrebare despre legăturile ei cu Israel, având în vedere afilierea ei din trecut la IMOD, este o anchetă de contraspionaj perfect legitimă, având în vedere noul ei rol sensibil.
Democrații nu au motive să condamne Administrația Trump. Casa Albă a fostului președinte Joe Biden era plină de personaje dubioase, în mare parte rămase de la fostul președinte Barack Obama, care nu și-ar fi avut locul în slujbele pe care le dețineau. Mai mulți angajați de rang înalt aveau legături îndoielnice cu Iranul și ar fi putut chiar să fi fost agenți iranieni, în timp ce directorul de informații NSC al lui Biden a fost un activist palestinian și un apologet al terorismului. Cu toate acestea, verificarea angajărilor NSC mai bine decât a făcut-o Obama și Biden pare că nu-i reușește echipei Trump.
Întrebarea care rămâne pentru Casa Albă face trimitere la înțelepciunea de a numi un partizan israelian în postul sensibil de gestionare a problemelor Israelului și Iranului în cadrul NSC.
Cu excepția cazului în care politica Administrației Trump este concepută pentru a se concentra pe a face tot ce dorește Israelul, astfel de locuri de muncă ar trebui să fie ocupate de personal mai puțin părtinitor. Biden a denaturat relația Americii cu Teheranul în favoarea Iranului; Trump pur și simplu o înclină spre Israel. Evident, Israelul este mult preferabil Iranului. Cu toate acestea, dacă Trump dorește serios să obțină „înțelegerea” cu mullahii de la Teheran pe care insistă că și-o dorește, angajații săi cheie care se ocupă de asta nu ar trebui să fie în mod evident părtinitori în favoarea niciunuia dintre participanți.
(John Schindler este fost analist de informații și ofițer de contrainformații în cadrul NSA.)