Lectura de duminică: o poveste cu Telegram și Kremlin

În Rusia se poartă discuții pentru crearea unei „platforme de mesagerie complet rusească”, dezvoltată de VK. Holdingul VK (Vkontakte, fostul Mail.ru Group) a prezentat aplicația sa de mesagerie, Max. Se pare că Moscova ar dori să obțină de la VK ceva similar WeChat, al firmei Tencent, cu care Max a fost comparat activ în presa rusă. VK aparține, de câțiva ani, structurilor lui Iuri Kovalciuk. Compania este condusă de fiul lui Serghei Kiriyenko și nepotul lui Mihail Kovalciuk. Se înregistrează, deja, un interes crescut din partea instituțiilor financiare pentru Max. Deocamdată, WhatsApp rămâne cel mai popular serviciu din Rusia.Telegram a devenit platforma cu cea mai rapidă creștere în anii de război, iar Viber, Discord și Signal au fost blocate.

Materialul următor a fost publicat în 2018, de Proekt. Anul în care site-ul de știri independent Proekt a fost creat de jurnalistul Roman Badanin. Apoi, în 2021, Proekt a fost etichetat de Ministerul rus al Justiției drept „organizație indezirabilă”, ceea ce a determinat închiderea temporară a site-ului și părăsirea țării de către mulți dintre jurnaliștii săi, inclusiv Roman Badanin. Ulterior, Badanin a creat un nou site, Agentstvo (Агентство/Agenția), pentru a continua activitatea Proekt. Dar Proekt a fost și el redeschis în aprilie 2022, după începerea războiului din Ucraina.

Mihail Rubin, Roman Badanin, Рассказ о том, как власти превратили Telegram в телевизор:

În aprilie 2018, Roskomnadzor a încercat să blocheze platforma de mesagerie Telegram cât de bine a putut. Viitorul platformei a îngrijorat publicul - au fost trimise scrisori deschise în sprijinul Telegram, iar cetățenii au instalat masiv VPN-uri pentru a ocoli blocarea.

Doar Kremlinul nu a fost îngrijorat, mulți dintre angajații săi continuând demonstrativ să folosească Telegram. Oficialii Kremlinului aveau, deja, toate motivele să iubească platforma de mesagerie. Cu o lună înainte de blocare, pe 18 martie, avuseseră loc alegerile prezidențiale și se demonstrase loialitatea neașteptată a principalelor canale Telegram în limba rusă. Chiar și cel mai faimos canal politic al țării, Nezygar/Незыгарь (nn: adăugat în 2024 pe lista de agenți străini), a publicat toată ziua mesaje despre prezența mare la vot. O astfel de loialitate, desigur, nu s-a întâmplat de la sine. A fost rezultatul a multă muncă.

La începuturile canalelor anonime, Kremlinul a fost îngrijorat de faptul că nu erau monitorizate, fiind preocupat, în special, de Nezygar, căruia a căutat să-i identifice autorii. La sfârșitul anului 2016, angajații administrației prezidențiale au realizat un experiment neobișnuit: au împărtășit informații privilegiate jurnaliștilor și apoi au urmărit dacă ceea ce spuneau apărea pe unul dintre canalele Telegram. Erau interesați, mai ales, de Nezygar. În acest mod simplu, oficialii au încercat să identifice autorii anonimi ai canalului, iar după ce au aflat că Nezygar era creat de escroci, au decis să se infiltreze singuri în canalele Telegram.

Cu câteva luni înainte, aceiași oficiali au venit să lucreze în grupul de politică internă al Kremlinului (în acel an, Serghei Kiriyenko preluase conducerea în locul lui Veaceslav Volodin) și au primit o sarcină importantă - să pregătească alegerile prezidențiale. Printre altele, trebuiau să controleze atmosfera pe internet. Dar oficialii au descoperit, rapid, faptul că, pe lângă rețelele sociale care le erau de acum familiare, apăruse o nouă modă - citirea canalelor anonime Telegram. Kremlinul nu știa cum să lucreze cu ele la acea vreme și din această cauză era deosebit de preocupat. Canalele au câștigat mai întâi câteva zeci, apoi sute de mii de abonați.

Partea activă a audienței canalelor de Telegram era (2018) estimată la aproximativ 200 de mii de persoane. Poate că era vorba de un public mic, dar foarte important - canalele erau citite de elită (oficiali, intelectuali și jurnaliști). Moda canalelor a apărut dintr-un motiv foarte simplu - absența mass-media libere și lipsa de informații. Canalele au creat iluzia că unii insideri informați, ascunzându-se în spatele nickname-urilor, spuneau adevărul. Cel mai surprinzător lucru este că nevoia de „informații privilegiate” s-a manifestat, în primul rând, chiar printre oficiali, care se confruntau cu lipsa de informații în timpul remanierilor în conducerea țării.

De fapt, în spatele canalelor nu existau persoane din interior - oficialii Kremlinului responsabili de alegeri și-au dat seama foarte repede de acest lucru. În cazul Nezygar, autorii săi pur și simplu așteptau noaptea în care ziarele federale aveau de publicat o ediție nouă pe site, luau informații de acolo și le tipăreau sub pretextul deținerii de informații proprii, până când majoritatea cititorilor au înțeles că așa-zisa exclusivitate era, de fapt, furată. Au făcut-o, chiar mai simplu, în cazul analizelor - le-au luat din resurse disponibile publicului, inclusiv blogul politoloagei Tatyana Stanovaya și site-ul web al Centrului Carnegie din Moscova.

Kremlinul a trecut la acțiune. La începutul anilor 2016-2017, administrația prezidențială a alocat primii bani pentru extinderea în Telegram. Sursele Proekt nu cunosc suma totală, dar, potrivit unui apropiat al Kremlinului, ar fi vorba de sute de milioane de ruble.

Kremlinul a angajat contractori pentru a lucra în Telegram. Aceștia au provenit din fostul Nashi/Наши (nn: o mișcare politică de tineret din Rusia, care s-a declarat a fi o mișcare democratică, antifascistă, anti-„oligarhic-capitalistă”, care și-a încetat activitatea în 2013) și o fundație pro-Kremlin. Una dintre primele sarcini a fost discreditarea lui Alexei Navalnîi.

Domeniul Gagarin-Tyutchev se află la zece minute de mers pe jos de clădirea administrației prezidențiale. Într-o clădire anexă, câteva zeci de tineri lucrau la o masă comună, conduși de fosta secretară de presă a mișcării Nashi, Kristina Potupchik.

Kremlinul a decis să apeleze la ajutorul foștilor Nashi chiar de la începutul activității sale în Telegram. Administrația prezidențială a considerat că este mai ușor să nu-și creeze propriile canale, ci să atragă contractori, adică oameni care fie să pună informațiile necesare pe canalele lor, fie să le poată plasa pe canale terțe. Nu a fost nevoie să caute pe nimeni pentru o astfel de muncă - au apărut rapid oferte, inclusiv de la Nashi. Sub conducerea lui Potupchik, s-au ivit rețele întregi - grupuri de canale care scriau postări și se repostau reciproc, distribuind informațiile necesare: Akitilop, Ortega și Polny P. Foștii Nashi au fost implicați și pe canalele 338 (Andrey Zharikov) și Mediatechnologist (Dmitry Kiryan și Alexander Chernoudov).

Surse de la Kremlin o consideră pe Kristina Potupchik unul dintre principalii contractori ai Telegram chiar și acum (nn: 2018, anul în care a fost scris articolul). Numărul canalelor sale a crescut, iar Kremlinul îi încredințează o sarcină mai amplă - un răspuns sistemic la negativitatea față de guvern pe rețelele sociale. Pentru aceste noi sarcini, Potupchik a deschis un birou lângă Piața Veche (Ста́рая пло́щадь).

Guvernul nu s-a mulțumit doar cu Nashi. Kremlinul a decis să împartă piața Telegram între mai mulți jucători majori. Pe lângă Potupchik, un alt contractant a fost Fondul de Dezvoltare a Societății Civile al fostului șef al Departamentului de Politică Internă, Konstantin Kostin, care a încredințat munca directă fostului oficial al administrației prezidențiale, Stanislav Apetyan (implicat în crearea canalelor Metodichka și Minpravda). Unul dintre cele mai mari canale din Telegramul rusesc, „Davydov. Index”, a fost inițiat de șeful consiliului de experți al fondului, Leonid Davydov.

S-a găsit rapid de treabă pentru contractori. Kremlinul trebuia să-l „scoată din joc” pe Alexei Navalnîi pentru alegerile prezidențiale. Drept urmare, au început să apară materiale critice pe Telegram. Navalnîi trebuia discreditat atât de mult încât alegerile prezidențiale fără participarea sa să pară legitime, iar această sarcină a fost îndeplinită.

Lucrul în Telegram s-a dovedit a fi foarte simplu - contractorii primeau bani și plăteau autorii canalelor, care acceptau să posteze orice contra cost și, de asemenea, să implementeze liste de blocare, să pună „block” și chiar „block la block”.

De fapt, principalul secret al succesului autorităților în Telegram a fost venalitatea incredibilă a canalelor. „Dacă aveți un buget, puteți accesa aproape orice canal”, spunea sursa Proekt care realizează postări pentru Kremlin.

Proekt a verificat aceste informații. A contactat administratorii mai multor canale mari sub pretextul unui client al postărilor și a primit un răspuns că, pentru o anumită sumă, poate posta informațiile dorite, fără nicio mențiune despre natura publicitară a materialului. De exemplu, în Nezygar au fost de acord să posteze absolut orice informație, cerând plata în bitcoin. Pentru o postare de peste o sută de cuvinte, solicitau 1,5 bitcoin (aproximativ 630 de mii de ruble la acea vreme), pentru o postare de mai puțin - 0,008 bitcoin pentru fiecare cuvânt, iar un pachet de trei postări a fost oferit la tariful avantajos de numai 3 bitcoin.

Administratorul canalului Караульный/Karaulny a oferit postări plătite nu numai pe propriul canal, ci și pe alte canale simultan, de exemplu, Футляре от виолончели, Медиатехнологе și Бойлерной. Aceștia au cerut între 30 și 60 de mii de ruble per postare, în funcție de canal (banii trebuiau transferați către cardul Sberbank al „reprezentantului de PR terț”). Кремлевский мамковед percepea 30 de mii pe postare, iar Дабл Ять - 50 de mii. De asemenea, au oferit o schemă convenabilă - plasarea unei postări pe unul dintre canale și organizarea de repostări pe celelalte, care erau mai ieftine. Printr-un acord separat, se putea obține chiar și dreptul de a posta „nelimitat”, de a posta, lunar, oricât doreai.

Datorită unor astfel de propuneri, intermediarii Kremlinului aveau perspective largi. Era vorba despre sume nu foarte mari după standardele experților Kremlinului - de exemplu, unul dintre operatori primea 11 milioane de ruble pe lună. O parte din acești bani era folosită pentru a plăti postările, iar antreprenorul păstra restul pentru sine.

Schema a funcționat impecabil. Chiar și cele mai stupide informații, ajungând pe un canal cu audiență, au fost distribuite pe scară largă. Și multe instituții media nu s-au jenat să facă referire la canalele Telegram. De exemplu, „știrea” de la Nezygar, care nu avea nicio legătură cu realitatea, despre planurile lui Vladimir Putin de a schimba Constituția (în 2018) a fost citată în emisiunea „Ecoul Moscovei”.

Posibilitatea de a plasa o postare plătită era departe de a fi singura opțiune pe canalele Telegram. Era important pentru autorități nu atât să posteze informațiile necesare, cât să învețe cum să prevină apariția informațiilor „neplăcute”.

Proekt s-a oferit să posteze materiale pozitive la adresa autorităților și nu au existat probleme. Dar când a încercat o postare negativă, refuzul a venit imediat. Pentru a evita orice alte conversații „neplăcute”, administratorul Karaulny a stabilit condiții clare: nimic negativ față de membrii Consiliului de Securitate (conținut pozitiv s-a permis), nicio menționare a administrației prezidențiale, a Pieței Vechi (Старая площадь), a angajaților Kremlinului, inclusiv, și asta s-a remarcat în special, a lui Serghei Kiriyenko.

Listele de blocare în Telegram au fost implementate în două moduri: fie prin plasarea canalului în ansamblu sub controlul unui contractor loial, fie prin cumpărarea de block-uri. Se puteau bloca mențiunile negative ale anumitor politicieni, persoane și evenimente. Unul dintre contractori spune că a primit un ordin de la un club de fotbal important pentru a bloca difuzarea informațiilor negative despre jucătorii de fotbal arestați, Alexander Kokorin și Pavel Mamaev. Pentru a se asigura că nimeni nu observă postarea negativă, era suficient să se blocheze cinci sau șase canale importante, ceea ce costa între un milion și jumătate și șase milioane de ruble pe lună.

Uneori a fost imposibil să blochezi negativitatea pe canale, deoarece autorii lor au decis să dea dovadă de integritate. Un asistent al unuia dintre înalții oficiali spune că a întâlnit un flux de negativitate la adresa șefului său și a contactat, imediat, canalele Telegram cu o ofertă pentru oprirea fluxului de mesaje proaste. Dar s-a dovedit că adversarii lor stabiliseră deja un „block pentru block”, adică plăteau canalele pentru a nu lua bani pentru blocare de la „victime”.

Grupurile politice serioase au devenit și ele interesate de canalele Telegram. De exemplu, cele asociate cu omul de afaceri miliardar, Yuri Kovalchuk.

În vara 2018, un tânăr, unul mult prea tânăr, a apărut în sala de recepție a managerului media Aram Gabrelyanov, pe care mulți nu l-au recunoscut, dar Gabrelyanov l-a primit cu mare respect. Numele tânărului era Stepan Kovalchuk - fiul președintelui Grupului Național Media, Kirill Kovalchuk, și strănepotul prietenului lui Vladimir Putin, Yuri Kovalchuk.

Era o perioadă în care Gabrelyanov se afla în „divorț” de familia Kovalchuk. Aram Gabrelyanov a fost coproprietar sau manager al multor instituții media din imperiul Kovalchuk, dar apoi a căzut în dizgrație. A fost trimis în exil onorabil - în funcția de director editorial al revistei Life, fără puteri reale. Singurul lucru pe care Gabrelyanov conta era să-și păstreze cel mai de succes produs - canalul de Telegram, Mash, cu o audiență imensă (450 de mii de abonați). Cu toate acestea, tânărul Kovalchuk a venit să-l informeze despre voința familiei sale: Mash este luat de sub aripa lui Gabrelyanov, împreună cu toate celelalte instituții media, iar Stepan însuși va fi cel care îl va gestiona. De atunci, tânărul Kovalchuk a devenit, într-adevăr, șeful de facto al canalului, deși fără o poziție oficială. În octombrie 2018, canalul Mash ocupa locul trei ca număr de vizualizări.

Așadar, marile grupuri politice erau interesate de canalele Telegram. Familia Kovalchuk a intrat pe piață odată cu apropierea alegerilor prezidențiale. Inițial, toată munca în canalele Telegram a fost realizată de compania lor apropiată, Mikhailov and Partners, și de agenția asociată acesteia, Agency One. Sursele Proekt le atribuie acestora canale de masă, cum ar fi Meister/Мейстер (68 de mii de abonați) și Boilernaya/ Бойлерную (162 de mii de abonați). Unele persoane apropiate Kremlinului sunt convinse că, cel puțin pentru o perioadă, structurile asociate cu familia Kovalchuk au controlat și Nezygar. Alții cred că nu este cazul, iar rolul familiei Kovalchuk pe piață este mult exagerat.

Rosneft, compania lui Igor Sechin a început să lucreze și ea activ pe Telegram, probabil începând cu achiziționarea canalului Karaulny.

În toamna anului 2017, scriitorul Eduard Bagirov și strategul politic Marina Yudenich, cu legături cu guvernul, au negociat cu secretarul de presă Rosneft și prietenul lui Bagirov, Mihail Leontiev. L-au convins pe reprezentantul companiei petroliere să se implice în Telegram, începând cu achiziționarea unuia dintre canale. Negocierile au avut succes - compania petrolieră a alocat, probabil, 10 milioane de ruble pentru achiziționarea canalului Karaulny, care fusese anterior condus de un grup de jurnaliști și politologi pro-guvernamentali. Tehnic, vânzarea unui canal este foarte simplă - trebuie să-i oferi cumpărătorului cartela SIM. Dar negocierile se întrerup, adesea, din cauza necesității de a preda fizic cartela SIM.

Proekt a studiat conținutul Karaulny și a descoperit că aspectele negative despre Rosneft au dispărut de pe canal după presupusa achiziție. În schimb, conținutul favorabil Rosneft apare frecvent pe Karaulny.

Când viceprim-ministrul Dmitri Kozak încerca să convingă companiile petroliere să înghețe prețurile la benzină, a fost atacat cu participarea acestui canal. „Ideile viceprim-ministrului Kozak privind stabilizarea prețurilor la benzină sunt un fel de glumă. Kozak nu înțelege nimic din sectorul combustibililor și energiei, iar companiile petroliere îl păcălesc”, a scris canalul Burovaya, iar Karaulny a repostat mesajul. Karaulny a repostat, de asemenea, mesaje despre posibila demisie a lui Kozak pe canalul TEK-TEK.

O persoană care poate fi considerată un personaj tipic al acestei piețe este, de asemenea, asociată cu Karaulny: misteriosul Nikolai Chernov se ascunde în spatele unor poziții înalte, pe care, de fapt, nu le deține. Nikolai Cernov și-a oferit serviciile pe Telegram, prezentându-se ca angajat al Consiliului de Securitate, apoi ca angajat al departamentului de contrainformații militare FSB. Această persoană a îngrijorat atât de mult unele autorități încât au efectuat o anchetă. La finalizarea acesteia, s-a dovedit că Cernov ar fi putut studia la Universitatea Militară a Ministerului Apărării, iar mama sa, Elena Cernova, este prim-prorector al Universității de Stat din Sankt Petersburg. Dar Nikolai nu lucrează nici pentru Consiliul de Securitate, nici pentru FSB. Cernov avea, însă, relații bune: era prieten atât cu administratorii Karaulny, cât și cu contractorii Kremlinului. A creat popularul canal Мышь в овощном („șoarece în grădina de legume”) și a fost asociat și cu canalele 338 și Опер слил - toate aceste canale sunt, adesea, repostate de Karaulny.

Canalul Karaulny nu neagă contactele sale cu autoritățile, dar dă asigurări privind „criticile constante” la adresa oficialilor federali și regionali. Și neagă știrea despre cumpărarea canalului de către Rosneft.

Structurile de politică internă ale Kremlinului consideră că Nezygar este în conexiune cu Alexei Gromov, curatorul politicii informaționale, prin intermediul lui Vladislav Klyushin.

În vara și toamna lui 2018, au avut loc întâlniri la nivelul administrației din Hakasia (republică a Federației Ruse) pentru a discuta strategia șefului regiunii, Viktor Zimin, care pierdea în campania pentru funcția de guvernator. Curând, reprezentanții administrației prezidențiale care au participat la întâlnire au început să observe că unele dintre informații ajungeau pe Nezygar. Acest lucru i-a surprins pe oficiali și a fost efectuată o anchetă. Se spunea că multe dintre materialele din Nezygar au fost publicate de un anume Vladislav Klyushin.

Klyushin a participat la întâlnirile din Hakasia în calitate de tehnolog pentru Ministerul Apărării (ministrul Apărării, Serghei Șoigu, este strâns legat de regiune), însă este mai cunoscut ca proprietar al companiei M 13, cea care a dezvoltat sistemul de monitorizare media Katyusha, utilizat de Ministerul Apărării și de administrația prezidențială. Aceeași companie a participat la dezvoltarea Сейбы, un contor de audiență TV. Produsele M 13 sunt utilizate de guvern, fiind introduse acolo de prim-vicepreședintele administrației prezidențiale, Alexey Gromov, de FSB și de Ministerul Apărării.

Mai multe persoane de la Kremlin sunt convinse că Vladislav Klyushin este proprietarul Nezygar. O sursă apropiată administrației prezidențiale susține că Vladislav Klyushin poate posta materiale acolo doar pe bani. În orice caz, această poveste înseamnă că grupul din administrația prezidențială subordonat lui Gromov, asociat cu politica informațională și forțele de securitate, este activ pe Telegram.

După alegerile prezidențiale din 2018, scopul Telegram pentru autorități s-a schimbat. Platforma de mesagerie a devenit, în principal, un loc pentru războaie între ei.

La mijlocul lunii noiembrie 2018, canale pe care sursele Proekt le atribuie sferei de influență a lui Gromov, au răspândit informații conform cărora șeful departamentului de politică internă, Andrei Yarin (subordonat lui Kiriyenko), a fost declarat nepotrivit de către conducere pentru rezultatele slabe ale alegerilor regionale. Sursa scurgerii de informații a fost canalul Мастер пера (Maestrul Condeiului), repostările au fost făcute de Пяр во время чумы și Nezygar.

Pe canalele care lucrează cu blocul de politică internă al Kremlinului și cu Kovalchuks, a fost organizat imediat un răspuns. Бойлерная, Медиатехнолог și ИА Стекломой, cu sprijinul activ al Karaulny, au relatat că Yarin nu are probleme și nu poate avea nicio problemă.

De atunci, Telegram a prezentat mai puțin interes pentru gânditorii Kremlinului.

Locul său a fost luat de alte două aplicații de mesagerie - WhatsApp și Viber. În special, în sistemul de monitorizare a mass-media și a rețelelor sociale Prism, utilizat de Kiriyenko și de toate unitățile regionale subordonate acestuia, a apărut o trecere în revistă a mesajelor negative despre guvern în rețelele WhatsApp și Viber încă din vara lui 2018.

În ceea ce privește canalele Telegram, o sursă apropiată Kremlinului a descris atitudinea față de acestea astfel: sunt ca niște tipografii clandestine de la începutul secolului al XX-lea - poliția secretă țaristă controla unele dintre ele și raporta despre asta tot timpul, dar nu a avut rost - revoluția a avut loc oricum.