Lectura de duminică: „Rușii în război”

Anastasia Trofimova - photo by WikiCommons

Un nou documentar proiectat la Festivalul Internațional de Film de la Veneția de săptămâna trecută a stârnit o dezbatere despre umanizarea soldaților ruși și a ridicat întrebări cu privire la motivele regizorului. Pe 5 septembrie, la Veneția, a fost prezentat filmul documentar „Rușii în război” al regizoarei Anastasia Trofimova. În film, realizat în spatele frontului și pe front, soldații ruși spun că nu înțeleg pentru ce luptă și regretă că au mers la luptă.

Criticii spun că „Rușii în război” al Anastasiei Trofimova este o lucrare de propagandă care ignoră crimele de război rusești și se concentrează pe luptătorii voluntari și pe soldații contractuali, cu excluderea recruților și a criminalilor violenți recrutați din închisoare. În anii trecuți, Trofimova a colaborat cu postul de propagandă de la Kremlin, Russia Today, la mai multe documentare despre conflictele armate din Orientul Mijlociu și Africa. În același timp, a fost interpret și producător pentru organizații de știri occidentale precum The New York Times, The Washington Post și The Canadian Broadcasting Corporation. Pentru a realiza „Rușii în război”, Trofimova și-a asigurat un sprijin de aproximativ 250.000 USD din partea Canada Media Fund. Printre producătorii se află Cornelia Principe, care a lucrat la filmul documentar canadian, nominalizat la Oscar, To Kill a Tiger.

Ce este deosebit la „Rușii în război”?

Filmul Anastasiei Trofimova este unul dintre puținele documentare care înfățișează o perspectivă rusă asupra războiului din Ucraina. Cenzura rusă de la invazia din februarie 2022 a făcut practic imposibil pentru jurnaliştii independenţi (atât străini, cât şi interni) să relateze din partea rusă a războiului. Cenzura ucraineană a blocat efectiv accesul jurnaliştilor ruşi din prima linie, dar instituţiile internaţionale pot trimite în continuare reporteri în zonele de luptă. Ca urmare, majoritatea informaţiilor disponibile despre condiţiile din interiorul armatei ruse şi din Ucraina ocupată provin de la instituţiile de ştiri care cooperează cu Ministerul Apărării (cum ar fi ziarul Kommersant) și bloggeri încorporați alături soldați din prima linie.

De ce spun criticii că „Rușii în război” sunt propagandă? Trofimova însăși a recunoscut, într-un interviu recent, că sursa filmului ei „nu este ideală”. Filmul nu prezintă un singur ucrainean anti-invazie. În schimb, spectatorilor li se înfățișează un protagonist principal din Donețk care luptă de partea Rusiei și o scenă în care o femeie în vârstă din Donbas primește ajutor umanitar rusesc și vorbește despre cum se teme de trupele ucrainene. Oamenii care locuiesc în Ucraina ocupată, care se opun invadatorilor ruși, fie au refuzat să vorbească, fie au fugit deja din zonă, susține Trofimova.

Criticul de film Anton Dolin a relatat pentru Meduza că documentarul Anastasiei Trofimova a atras probabil organizatorii Festivalului de la Veneția, deoarece toate personajele ei „blestemă războiul și vor pacea”, iar filmul oferă un mesaj general care rezonează cu „umaniștii europeni”. Dolin afirmă că majoritatea jurnaliştilor europeni care au văzut filmul Anastasiei Trofimova la Veneţia l-au descris în privat drept „promovator de pace şi onest”. Vitaly Mansky a declarat pentru TV Rain că „Rușii în război” este o piesă de propagandă „profesională” și „foarte importantă”, pe care o compară cu lucrarea regizorului de propagandă nazistă, Leni Riefenstahl. Consideră că ar fi o „idioțenie” să acceptăm afirmația Anastasiei Trofimova că a reușit să filmeze pe linia frontului Rusiei timp de șapte luni fără permisiunea Ministerului Apărării.

Trofimova insistă că ea însăși nu a fost martoră la nicio crimă de război și „nu a ascuns nimic publicului”, dar oficialii ucraineni au denunțat filmul și sprijinul organizațiilor occidentale pentru acesta. Platforma de caritate United24 (o inițiativă a Administrației Zelensky) spune că Trofimova a „trecut cu vederea” realitățile cu care se confruntă ucrainenii care trăiesc în regiunile pe care le-a vizitat. Grupul a contestat, de asemenea, legalitatea prezenței ei în teritoriile ocupate ale Ucrainei. Șeful de cabinet al președintelui Zelensky, Andriy Yermak, a susținut, într-o postare pe Telegram, că nu există loc în „lumea civilizată” pentru munca Anastasiei Trofimova și a „anumitor alte figuri ale culturii ruse.” În Canada, diplomatul ucrainean Oleh Nikolenko a făcut lobby, la cea de-a 49-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Toronto, pentru a fi anulate proiecțiile „Rușii în război”. Invocând „amenințări semnificative la adresa operațiunilor festivalului și a siguranței publice”, organizatorii Festivalului Internațional de Film de la Toronto au întrerupt, într-un final, proiecțiile  „Rușii în război”: „Deși rămânem fermi în declarația noastră, această decizie a fost luată pentru a asigura siguranța tuturor invitaților, personalului și voluntarilor festivalului. Aceasta este o mișcare fără precedent pentru TIFF. Ca instituție culturală, susținem discursul civil despre și prin filme, inclusiv diferențele de opinie, și sprijinim pe deplin adunarea pașnică. Cu toate acestea, am primit rapoarte care indică activități potențiale în zilele următoare care prezintă un risc semnificativ; având în vedere gravitatea acestor preocupări, nu putem proceda conform planului.” (12 septembrie, TIFF)

Cineaștii ucraineni din spatele „Songs of Slow Burning Earth”, care a fost proiectat, de asemenea, la Festivalul de la Veneția, spun că documentarul Anastasiei Trofimova evocă „milă, tristețe și emoție” pentru soldații ruși, fără a arăta consecințele violenței lor împotriva ucrainenilor. „Rachetele lovesc orașele ucrainene. Butoanele sunt apăsate de ruși obișnuiți. Sunt crimele lor mai puțin semnificative pur și simplu pentru că pretind că nu sunt conștienți de motivul pentru care sunt implicați în acest război?” a întrebat producătorul Darya Bassel.

Anastasia Trofimova declară că „Rușii în război” urmărește să arate că soldații ruși „sunt și oameni” și că adesea pun la îndoială necesitatea războiului pe care îl poartă. Respingerea umanizării combatanților ruși echivalează cu dezumanizarea acestor soldați, argumentează ea, comparând-o cu emisiunile radio din Rwanda care au contribuit la incitarea la genocidul din 1994. Realizatorul își descrie propriile puncte de vedere ca fiind pro-pace, deși spune că „alegerea unei părți” în invazia Ucrainei de către Rusia este în cele din urmă o poziție pro-război.

La 1 martie 2022, la doar câteva zile după războiul Rusiei împotriva Ucrainei, Trofimova a scris pe Facebook că Putin a provocat mai mult „rău global și absolut” Rusiei și poporului său decât oricare alt lider din istoria lungă a națiunii. „Rusia nu este nici Putin, nici acel grup mic de sicofanți din Rublyovka [o zonă rezidențială prestigioasă din afara Moscovei] care au luat țara ostatică”, a scris ea, adăugând hashtagurile: #NoToWar, #PutinIsNotMyPresident, #ImpeacePutin și #NoWarInUkraine. În lunile următoare, Trofimova a împărtășit și știri despre atacurile asupra presei independente și despre libertatea de exprimare.

Deși Trofimova a lansat filme anterioare prin RT Documentary, este puțin probabil să fi cerut permisiunea Moscovei pentru a relata conflictele din Irak și Siria (unde a lucrat cu comandanții kurzi de teren care sunt mai dependenți de armata SUA decât de forțele armate ruse) sau în Republica Democratică Congo (unde lipsește personalul militar rus). Dar ea a acceptat totuși banii RT.

De-a lungul invaziei Ucrainei, legăturile informale dintre civili și armata rusă au fost larg răspândite. Ca și în Primul Război Cecen de la mijlocul anilor 1990, a apărut o infrastructură descentralizată pentru a oferi forțelor armate ale Rusiei provizii suplimentare, „conținut informațional” și multe altele. De exemplu, „corespondenții de război” primesc filmări exclusive de la unități în schimbul ajutorului pentru strângerea de fonduri pentru a cumpăra drone și echipamente electronice de război. Desigur, acești aliați civili trebuie să fie parteneri de încredere, iar experiența de lucru anterioară cu mass-media de stat – precum colaborarea Trofimova cu RT – este deosebit de avantajoasă.

Anastasia Trofimova spune că a reușit să filmeze în Donbas călătorind acolo cu un soldat pe care l-a întâlnit în metroul din Moscova și care, apoi, „și-a vândut” ofițerii pe ideea că a realizat aceeași muncă documentară a corespondenților încorporați în al Doilea Război Mondial. „Lasă-mă să mă gândesc la asta. Stai liniștit deocamdată și nu atrage atenția”, i-ar fi spus un comandant de brigadă. „Nu a dat tocmai permisiunea, dar nici nu a interzis”, explică Trofimova. Ea susține că, alteori, în timpul filmării, a însoțit soldații pe linia frontului fără acordul comandantului de brigadă.

Trofimova spune că a redactat „punctele de identificare geografică” din documentarul ei, dar semnele indirecte, încă prezente în filmările, ei i-au permis Meduza să concluzioneze că a călătorit cu unul dintre batalioanele Brigăzii 57 a Armatei 5 a Districtului Militar Est, mergând în regiunea Rostov din Rusia prin Luhanskul ocupat, înainte de a ajunge într-un orășel din afara Bakhmut (unde câțiva dintre personajele principale ale filmului ei au fost răniți sau uciși). Meduza nu are cunoștință de acuzații specifice de crime de război împotriva acestei brigăzi. Nu este clar dacă Trofimova a investigat ea însăși problema, deși există un moment în film în care ea întreabă un soldat dacă crede că armata rusă a comis atrocități în Ucraina. (Soldatul spune nu.)

Trofimova nu mai locuiește în Rusia, deși afirmă că și-ar dori să lucreze din nou acolo, recunoscând că „sună naiv”. Astăzi, ea așteaptă să vadă cum reacționează autoritățile ruse la filmul ei și este deosebit de îngrijorată că Ministerul Apărării i-ar putea pedepsi pe soldații care au invitat-o ​​la călătorie. Trofimova spune că i-a întrebat în mod repetat dacă sunt dispuși să fie filmați, iar răspunsul a fost: „nu ne vor trimite mai departe de tranșee”.

„Rușii în război” va fi lansat public în primăvara lui 2025.

Anastasia Trofimova s-a născut la Moscova și a studiat la Toronto și Amsterdam. (MEDUZA)