Lectura de duminică: serviciile lor, serviciile noastre

Martin Jäger - photo by X

„Serviciile de informații adverse”, inclusiv cele ale Rusiei și Chinei, se străduiesc să recruteze angajați federali americani care lucrează în domeniul securității naționale, vizându-i pe cei care au fost concediați sau consideră că ar putea fi concediați în curând, spunea, nu demult, presa din Statele Unite (New York Times, CNN, Politico, ABC, CBS, Reuters). Tot de peste Ocean: restructurarea forței de muncă guvernamentale, de către Administrația Trump, creează un teren fertil pentru „adversarii străini” să recruteze personal nemulțumit, acel personal care are cunoștință despre unele dintre cele mai bine păzite secrete ale națiunii. Organizațiile clandestine speră că resentimentele îi vor convinge pe unii să împărtășească aceste secrete - cu alte cuvinte, să fie recrutați ca spioni.

Jurnalistul Florian Flade scrie ceva asemănător despre intelligence-ul german, într-un moment în care se schimbă conducerea BND.

Flade se referă la o reorganizare a serviciului secret, care a provocat nemulțumiri în rândul angajaților.

Dar cele două comunități de intelligence nu sunt singurele pentru care lucrurile se schimbă și nu în bine.

În România, plecarea în număr mare, de câțiva ani, din serviciile secrete, a celor pentru care securitatea națională a reprezentat ocupația de zi cu zi, a fost „instrumentată”, în diferite momente, de către factorul politic, după caz, în funcție de inteligența acestui factor politic, preocupare și diverse interese. Așa încât s-a ajuns ca „oamenii din servicii” să fie priviți nu tocmai cu simpatie de către semenii lor. Și nu e corect, pentru cea mai mare parte dintre ei, să fie numiți „proști” ori „leneși”, să fie considerați „masă de manevră”ori beneficiari, nejustificat, ai unor „pensii substanțiale”, greșit catalogate, de multe ori cu intenție, drept „speciale”. Și nici pentru societate nu este corect. Această mulțime care nu și-a mai găsit locul în agențiile de informații ar fi putut să-și găsească locul, util, altundeva în societate. Dacă cineva s-ar fi preocupat să-i bage în seamă. De ce nu, pe modelul american mult invocat și de care se ține cont atunci când se vrea să se țină cont. Dacă cineva ar fi pus întrebări. Și cea dintâi dintre ele să fi fost: de ce au ales să plece?

… lectura de duminică - Florian Flade, A hunter for the BND:

Serviciul Federal de Informații (BND) din Germania a primit un nou președinte: diplomatul de rang înalt, Martin Jäger, cu experiență în gestionarea crizelor, preia conducerea unei agenții de informații care se confruntă, ea însăși, cu numeroase crize.

S-ar putea crede că Martin Jäger are o slăbiciune pentru crize. Și nu doar de când a devenit ambasador al Germaniei la Kiev. El mai lucrase, și până atunci, în regiuni nu tocmai sigure ale lumii, ca ambasador în Irak și Afganistan. Dar primele sale experiențe cu țări sfâșiate de război au venit chiar mai înainte.

Jäger avea doar treizeci de ani, studia etnologia, științele politice și filosofia la München, când a călătorit în Pakistan în 1991. Nu era o destinație de vacanță tipică. Împreună cu un grup de mujahedini, fotograful profesionist a trecut granița în Afganistan, țară care tocmai trecuse printr-o ocupație de zece ani a Uniunii Sovietice și acum se cufunda într-un război civil. În Kandahar, Jäger și-a folosi camera foto pentru a documenta o ofensivă a insurgenților afgani.

Ulterior, zonele de război și de conflict au devenit o parte integrantă a carierei lui Martin Jäger: a lucrat în Ministerul Federal de Externe, Cancelaria Federală, mai întâi în Irak, apoi în Afganistan, a fost secretar de stat în Ministerul Federal pentru Cooperare Economică și Dezvoltare. Și de doi ani este omul Berlinului în Ucraina.

Următorul pas: Martin Jäger va deveni noul președinte al Serviciului Federal de Informații (BND).

Jäger îl va înlocui pe Bruno Kahl, aflat la conducerea BND din iulie 2016. Kahl, la rândul său, se va muta la Roma, la Vatican, ca ambasador al Republicii Federale la Sfântul Scaun. Bernhard Kotsch, care a fost șeful departamentului BND în Cancelaria Federală din 2018 până în 2021, a locuit, anterior, acolo. Kotsch se va muta la Ministerul Federal de Externe ca Secretar de Stat.

Noul președinte BND și predecesorul său sunt considerați adepți ai lui Wolfgang Schäuble. Ambii au lucrat în diverse posturi pentru fostul ministru de Interne și Finanțe, astfel că, acum câțiva ani, Der Spiegel a scris că Martin Jäger aparținea unei „clici influente” din jurul lui Schäuble care lupta pentru o CDU mai conservatoare.

Pentru început, Martin Jäger dispune de niște atuuri bune: bărbatul de 60 de ani nu numai că are, deja, un anumit contact cu BND din misiuni anterioare, dar se spune că știe și să citească produsele serviciilor de informații, evaluări și analize. De asemenea, Jäger va avea, probabil, o legătură bună cu Cancelaria Federală. Philipp Wolff, fost vicepreședinte al BND, ocupă acum, în Cancelarie, funcția de coordonator al Serviciilor Federale de Informații. Cunoaște agenția și se bucură de o reputație excelentă. Anul trecut, de exemplu, Wolff a jucat un rol cheie în schimbul de prizonieri dintre Rusia și mai multe state occidentale.

Și nu în ultimul rând, cancelarul însuși ar putea oferi departamentului său specializat și noului președinte BND puțin mai multă libertate de acțiune. Primele semnale din partea Cancelariei apar, deja: evaluările BND nu ar trebui rezervate exclusiv camerelor din spate și comisiilor secrete, iar publicul ar trebui să fie mai bine informat. Rămâne de văzut dacă acest lucru înseamnă că BND va avea permisiunea de a publica un raport anual, similar Oficiului Federal pentru Protecția Constituției.

Martin Jäger va prelua un BND care se confruntă, în prezent, cu crize în multe privințe. Pe de o parte, este vorba de îndeplinirea misiunii pe care o are - colectarea de informații pentru guvernul german - într-o situație politică globală din ce în ce mai complexă și incertă. Cu toată birocrația, numeroasele reglementări și noile organisme de supraveghere care există acum în Germania. Pe de altă parte, agenția se confruntă de ceva vreme și cu crize interne semnificative. Iar starea de spirit în rândul personalului poate fi caracterizată oricum numai pozitivă nu. Mulți angajați BND au fost nemulțumiți de schimbările majore prin care a trecut agenția.

Așa-numita „reorganizare”, o restructurare condusă de consultanți în management, a provocat o nemulțumire considerabilă în rândul ofițerilor de informații. Dintr-o dată, oamenii s-au văzut promovați în anumite poziții pentru a elibera spațiu pentru alții. Se vorbea despre decizii oarecum haotice și de neînțeles.

Conceptele pentru „NeuOrg” prevedeau, printre altele, că unul dintre obiective ar trebui să fie scoaterea angajaților din „zona lor de confort” - o viziune extrem de discutabilă asupra unor oameni pentru care abilitățile extrem de specializate și expertiza îndelungată sunt cruciale. Ceea ce a dus la niște situații bizare: cineva care lucra ieri la un aspect legat de Rusia, mâine devenea responsabil pentru China.

În plus, au existat evenimente care au demonstrat cât de puțin sprijin politic are, de fapt, BND din partea celor care dețineau puterea politică. Când retragerea prematură a SUA din Afganistan a dus la zilele haotice din Kabul, BND a devenit țapul ispășitor: potrivit oficialilor guvernamentali, agenția nu reușise să prezică cu exactitate momentul exact în care talibanii vor prelua puterea. Prin urmare, aceștia au fost surprinși și au trebuit să reacționeze precipitat. Faptul că BND analizase, prognozase și avertizase în mod regulat și corect o deteriorare a situației din Afganistan în anii precedenți era ceva ce Ministerul de Externe și alte instituții nu și-au mai amintit.

Și apoi mai este volumul de muncă. De când Putin a atacat Ucraina, BND a fost supus unei presiuni mai mari ca niciodată. Diversele departamente ale guvernului federal solicită informații detaliate cât mai repede posibil, fie că este vorba despre evoluțiile militare, oportunitatea anumitor livrări de arme, efectele sancțiunilor, „flota din umbră”, intențiile și planurile cercului apropiat al Kremlinului - sau chiar aspecte aparent banale, cum ar fi întrebarea dacă Ucraina va putea furniza suficiente cereale lumii în următorii ani.

Însă Ucraina este doar una dintre crizele majore: războiul din Gaza și Liban, căderea regimului Assad, acumularea tot mai mare de arme a Coreei de Nord, programul nuclear al Iranului, agresiunea Chinei împotriva Taiwanului, lupta pentru materii prime precum pământurile rare și anumite tehnologii, tulburările politice din Africa, amenințarea continuă din partea terorismului internațional și, din ce în ce mai mult, a sabotorilor ruși și, nu în ultimul rând, noua Administrație Trump și noile incertitudini care rezultă din aceasta. Toate acestea ocupă BND într-o asemenea măsură încât îi afectează pe angajații săi. Nu este deloc surprinzător faptul că ratele de îmbolnăvire nu au fost prea scăzute în ultimii ani.

Având în vedere această situație, mulți angajați BND aleg să își schimbe cariera. Sectorul privat oferă adesea salarii mai bune, mai multe oportunități de dezvoltare personală, mai multă libertate creativă - și, uneori, chiar mai multă recunoaștere. Angajații BND au demisionat chiar și din poziții privilegiate, cum ar fi misiunile în străinătate, în ultimii ani.

Agenția încearcă să contracareze acest lucru cu campanii ample de recrutare, inclusiv publicitate pe afișe la modă, rețele sociale, un podcast și un maraton de târguri de locuri de muncă. Și cu succes: se spune că numărul de candidați este considerabil. Dar găsirea de personal de înaltă calitate printre numeroșii potențiali ofițeri de informații rămâne o provocare. La urma urmei, lucrul la BND nu este un loc de muncă obișnuit, iar agenția nu este un start up, în pofida produselor promoționale, a avatarelor de Instagram și a noului logo.

Oricine dorește să lucreze pentru BND trebuie să treacă printr-un control de securitate complet. Acest lucru durează adesea mult timp, pentru unii prea mult timp: de nenumărate ori, oamenii renunță în această fază pentru că au primit alte oferte de muncă mai atractive.

Găsirea de personal bun va rămâne probabil una dintre cele mai mari provocări pentru BND în următorii ani - mai ales având în vedere valurile de pensionări care vor fi aduse în curând de „generația boomer”.

În același timp, așteptările față de BND sunt susceptibile de a crește: recent, Bruno Kahl a avertizat cu privire la amenințarea continuă pe care Rusia o reprezintă pentru pacea din Europa. Kahl a declarat că există dovezi din partea serviciilor de informații că Moscova este pregătită să testeze articolul 5, clauza de asistență reciprocă a NATO. De exemplu, prin provocări militare sau hibride în țările baltice sau în alte părți.

Așadar, întrebarea este mai presantă ca niciodată dacă mult lăudat „punct de cotitură” se aplică și serviciilor de informații germane - și dacă nu doar Bundeswehr-ul, ci și BND-ul, este capabil să poarte război în caz de urgență. BND-ul nu este doar serviciul civil de informații externe al Germaniei; este și serviciul său de informații militare. Printre responsabilitățile sale se numără colectarea de informații pentru apărarea națională și a Alianței.

Numeroși soldați activează ... în cadrul BND, unii ca așa-numiți angajați temporari, alții ca angajați permanenți. Aceștia sunt o parte integrantă a serviciului și contribuie cu expertiza și abilitățile lor militare. Componenta militară a BND va trebui să câștige în importanță; este necesară o integrare și o cooperare mai strânsă cu armata - dar mai presus de toate, serviciul trebuie consolidat în capacitățile sale de recunoaștere militară.

În caz contrar, va trebui pusă întrebarea dacă, având în vedere situația de amenințare sporită, care probabil va continua mult timp de acum înainte, Germania ar putea avea nevoie de propriul serviciu de informații militare, precum multe state partenere NATO.

Iar cu noul vânt care bate dinspre Washington va trebui, de asemenea, să se realizeze schimbări: dependența de SUA în domeniul informațiilor, precum și în recunoașterea militară, este enormă. E importantă extinderea propriei suveranități, iar acest lucru se poate realiza doar prin construirea și consolidarea capabilităților, în special în domeniul tehnic, cum ar fi spionajul cibernetic. Dar nu numai atât.

Spionajul care utilizează surse umane nu și-a pierdut nicidecum importanța. Și tocmai aici se află una dintre deficiențele BND. Se spune că lucrurile arată destul de sumbru în special în domeniul contraspionajului, în zona de recrutare de agenți de informații inamici. Spionajul vine cu riscuri; până acum, guvernele federale au evitat, adesea, să acorde BND sprijinul politic necesar. Este discutabil dacă noul guvern va fi mai încrezător în această privință și, în cele din urmă, dispus să își asume responsabilitatea.

Aproape sigur va continua un parteneriat cu serviciile de informații americane, dar vremurile în care la ordinea zilei este a lua, iar a da, mai puțin, vor trebui să se schimbe. Informația este marfa serviciilor de intelligence, iar trocul face parte din afacerile de zi cu zi.

Dar numai cei care au pot da. Și după asta va fi judecat BND și în viitor.