(Der „Sputnik-Schock“ unter Wasser?, Florian Flade)
Navele rusești călătoresc în jurul lumii în misiuni secrete. Oficialii militari occidentali presupun că spionează în mod sistematic cablurile de date și conductele de pe fundul oceanului și se pregătesc pentru sabotaj. Dar probabil că se întâmplă altceva sub apă - pregătiri pentru un război al viitorului.
Sfera cântărea puțin peste 80 de kilograme și avea aproape 60 de centimetri în diametru. De fapt, era un lucru minuscul, nesemnificativ în vastitatea spațiului. Și totuși, pe 4 octombrie 1957, aceasta a dat lumii frisoane. Cu „Sputnik I”, Uniunea Sovietică a reușit să trimită, pentru prima dată, un satelit pe orbită în jurul Pământului. „Rușine pentru Occident” sau „Luna sovietică se învârte în jurul Pământului!” au fost titlurile de a doua zi în ziarele din întreaga lume.
Moscova a câștigat, astfel, prima etapă în așa-numita „cursă în spațiu”, cursa pentru capabilități în spațiu. SUA au fost făcute de rușine pentru că s-au grăbit să anunțe că vor să fie cea dintâi națiune care lansează un satelit în spațiu. Dar CIA subestimase complet capacitățile sovieticilor. Surpriza a fost perfectă și a rămas în istorie drept „șocul Sputnik”.
Dacă e să-i crezi pe unii oficiali militari occidentali, ceva asemănător se întâmplă din nou. Cu toate acestea, cu mult mai puține titluri și uimire a publicului. De data aceasta nu este vorba despre un obiect care orbitează în jurul Pământului. Noul „șoc Sputnik”, așa cum îl descriu oficialii militari, are loc în secret, sub apă, în adâncurile oceanelor. În ceea ce privește importanța sa, însă, nu diferă de primul satelit sovietic.
Potrivit celor care au tangențe cu NATO, Rusia a dezvoltat capacități subacvatice semnificative în ultimii ani, dintre care unele nu au fost considerate fezabile din punct de vedere tehnic. În timp ce Moscova a abandonat din ce în ce mai mult spațiul ca dimensiune militară și nu a prezentat nicio evoluție cu adevărat semnificativă și nu a desfășurat misiuni inovatoare de zeci de ani, sub apă este exact opusul: armata rusă exploatează oceanele la o scară aproape fără precedent.
Nu este vorba doar de clarificarea infrastructurii subacvatice precum cablurile de date, liniile electrice și conductele, efectuarea de operațiuni de spionaj sau pregătirea pentru sabotaj. Potrivit oficialilor militari occidentali, marina rusă, în special unitățile Directoratului General pentru Cercetare Maritimă în Adâncime (GUGI), măsoară de ani de zile fundul mării în întreaga lume, culegând detalii tehnice pentru a crea hărți subacvatice foarte precise.
Se folosesc și nave de cercetare care sunt, cel puțin oficial, declarate civile, așa-numita flotă academică. Aceste nave, dotate cu tot felul de tehnologii, unele cu mini-submarine și drone subacvatice, sunt capabile să creeze imagini precise ale fundului mării.
Dar de ce are nevoie Rusia de hărți subacvatice atât de precise? Ipoteza din cadrul NATO nu este deloc surprinzătoare: se pare că Rusia vrea să poată naviga fără efort sub apă. Și nu doar cu submarine, ci, în viitor, și cu vehicule fără pilot, cum ar fi dronele subacvatice.
Scenariul care stă la baza activităților subacvatice rusești din ultimii ani este că Rusia poate controla sistemele de arme prin oceanele lumii fără a fi nevoită să se bazeze pe sisteme de poziționare bazate pe satelit. Dependența multor țări occidentale de GPS, fie pentru orientare, navigare, recunoaștere sau control al sistemelor de arme militare precum rachetele sau dronele, a arătat Rusiei o slăbiciune a națiunilor adversare.
De fapt, unele evoluții din ultimii ani indică faptul că Rusia acordă din ce în ce mai puțină importanță capacității sale de a acționa în spațiu. Serviciile de informații occidentale au observat că Rusia a instalat, recent, în principal „mijloace distructive” pe orbită în jurul Pământului. Acestea includ, probabil, sisteme de arme care pot fi folosite împotriva altor sateliți.
Serviciile secrete americane au avertizat, în februarie, că Rusia intenționează să lanseze sateliți cu capacități nucleare în spațiu. Un scenariu de groază care ilustrează escaladarea care ar putea amenința pe orbită. Cu toate acestea, Rusia are relativ puțini sateliți.
Dependența occidentală de echipamentele care orbitează constant în jurul Pământului a crescut din nou în ultimii ani. Din ce în ce mai mulți sateliți comerciali au fost lansați în spațiu, Elon Musk folosește Starlink pentru a oferi chiar și regiunilor cele mai îndepărtate ale Planetei conexiuni rapide la internet, iar acest sistem joacă, de asemenea, un rol semnificativ în zonele de război și criză precum Ucraina.
Prin urmare, Rusia are opțiuni de a viza în mod activ sateliții, de a-i sabota sau chiar de a-i distruge. Într-o situație de urgență, conform scenariilor viitoare, Rusia s-ar putea, fără rețeaua sa de satelit, să poată să acționeze militar și datorită faptului că fundul mării a fost măsurat cu mare precizie.
De la prăbușirea Uniunii Sovietice, multe zone ale armatei ruse au fost neglijate, iar armamentul nu a fost înlocuit sau modernizat. Totuși, conform observatorilor, acest lucru nu se aplică tuturor componentelor forțelor armate: arsenalul de arme nucleare, de exemplu, a fost modernizat în ultimii ani, chiar dacă au existat întârzieri, iar propaganda a exagerat progresul. În plus, în special Marina a continuat să primească sume mari de finanțare de la bugetul de apărare al Rusiei de la sfârșitul Războiului Rece.
Sub Vladimir Putin, capacitățile subacvatice, cum ar fi GUGI, au primit în continuare resurse financiare care permit operațiuni internaționale și noi proiecte de cercetare. Un accident misterios, în urmă, cu câțiva ani a oferit dovezi că astfel de activități continuă să aibă loc și sunt susținute de Kremlin. La 1 iulie 2019, un incendiu a izbucnit la bordul submarinului rus „Losharik”, care a dus la moartea a paisprezece marinari ruși. Incidentul ar fi avut loc în Marea Barents, în Oceanul Arctic. Potrivit cercurilor militare occidentale, printre morți s-au numărat mulți specialiști în operațiuni de adâncime.