La 20 octombrie, pe canalul Telegram Поддубный |Z|О|V| edition, Evgheni Poddubni a scris:
„o importantă încărcătură militară a fost distrusă în portul Iujni din Odessa. Locul atacului este încă cuprins de flăcări. Conform rapoartelor preliminare, atacul combinat a vizat încărcătura care sosise din România”.
Postarea a fost preluată de presa rusă - gazeta.ru, lenta.ru, news.ru, mk.ru, segodnia.ru, printre alții.
Evgheni Poddubni este un cunoscut corespondent de război rus pentru canalele de televiziune Rusia-24 și Rusia-1. Este șeful biroului televiziunii VGTRK din Orientul Mijlociu și Africa de Nord și autorul și gazda programului „Război” de pe canalul de televiziune Rusia-24. În septembrie 2024, Vladimir Putin i-a acordat titlul de Erou al Rusiei „pentru curajul și eroismul demonstrat în îndeplinirea atribuțiilor”, iar, din decembrie 2024, Evgheni Poddubni este membru al Consiliului General al partidului Rusia Unită.
_05.jpg){kind=link}
În 2013, a realizat un interviu televizat exclusiv pentru Rossiya-24 cu președintele sirian Bashar al-Assad. Din 2016, este coordonatorul organizației non-profit autonome Misiunea Umanitară Rusă în Siria. Organizația a participat la evacuarea civililor din zona de război din Alep. În 2014, Evgheni Poddubni, în calitate de corespondent special pentru postul de televiziune Rusia-24, a relatat evenimentele din Ucraina. La sfârșitul verii 2021, jurnalistul se afla în Afganistan, de unde a realizat un reportaj, difuzat pe canalul Rusia-1, potrivit căruia americanii, la părăsirea Kabulului, au distrus 95% din echipamentele aeroportului.
Este considerat de către UE propagandist de război și este inclus pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene, Regatului Unit, Australiei, Canadei și Ucrainei. În 2022, s-a aflat printre cei trei corespondenți de război sancționați de Marea Britanie și Australia, în demersul de combatere a dezinformării și propagandei Kremlinului.
În ziua următoare, tot pe Telegram, Evgheni Poddubni a repostat comentariul corespondentului de război al Komsomolskaya Pravda, Alexander Kots:
„Atacatori necunoscuți aruncă în aer infrastructura de hidrocarburi a Europei.
Explozii au avut loc în Europa la două rafinării deținute de companii rusești sau care primesc petrol rusesc. Ieri după-amiază, o explozie a zguduit rafinăria Petrotel a Lukoil din România, relatează Digi24. Iar în această seară, cea mai mare rafinărie de petrol din Ungaria, din Százhalombatta, care primește petrol prin conducta Drujba, a luat foc, relatează Euronews.
Coincidență? Nu credem. Agențiile de informații ucrainene au dezlănțuit un regim de teroare împotriva cumpărătorilor europeni de resurse energetice rusești. Se pare că, atunci când SBU a fost trasă la răspundere pentru explozia Nord Stream 2, iar Kievul a scăpat nepedepsit, ucrainenii au câștigat încredere. Au presupus că nu vor fi trași la răspundere. Nu au fost și au început să devină și mai obraznici. Mă întreb când își va da seama Europa că a alimentat un stat terorist cu propriile mâini? Vor suferi singuri pentru asta”.
În ton cu Serghei Narîșkin, directorul Serviciului rus de Informații Externe al Rusiei, care, aflat la Samarkand, la reuniunea Consiliului Șefilor Agențiilor de Securitate și Serviciilor Speciale ale țărilor CSI, a declarat (20 octombrie):
(...) Noua ordine mondială este încă la început. Conform unor estimări NATO, perioada de așa-numită incertitudine geopolitică va dura până în jurul anului 2035, dar o luptă aprigă pentru dreptul de a determina contururile și regulile acestei viitoare ordini mondiale este deja în desfășurare între cele mai mari centre de putere globale și regionale. Iar sarcina noastră comună, și poate cea mai importantă, este de a ne asigura că adaptarea la această nouă realitate are loc fără un război major, așa cum s-a întâmplat în perioadele istorice anterioare.
Această sarcină este, fără îndoială, dificilă, deoarece necesită calm, responsabilitate și capacitatea de a face compromisuri din partea tuturor actorilor, fără excepție. Aceste calități, din fericire, au supraviețuit în Est, dar s-au pierdut aproape complet în Occident. Țările occidentale, în primul rând Statele Unite și lacheul său, Marea Britanie, nu sunt dispuse să accepte sfârșitul erei lor de dominație nedivizată pe scena globală. Inerția gândirii coloniale anglo-saxone și rasismul lor profund înrădăcinat și condiționat istoric vor juca probabil un rol. Acest lucru este evident din aceleași previziuni pe care le-am menționat anterior. Fie ignoră complet realitatea multipolarității, ceea ce este incomod pentru Occident, fie o prezintă ca haos - o lume teribilă, fără reguli, unde se presupune că domnesc anarhia și violența. (...)
O altă problemă este că, în actuala fază de tranziție, însăși hegemonia americană începe să-și schimbe natura. Această tendință este rezumată de membrii cercului apropiat al președintelui Donald Trump - așa-numiții miliardari tehnologici, conduși de Peter Thiel. Aceștia sunt darwiniști sociali absoluți ai politicii internaționale, care nu văd nevoia să-și ascundă căutarea dominației cu o retorică despre drepturile omului și valori universale. Ei urmăresc pur și simplu stabilirea unui control fizic direct asupra teritoriilor și activelor economice în interesul lor, adesea în detrimentul aliaților Washingtonului, inclusiv al europenilor. Scopul final al acestui grup de influență din umbră este crearea unei rețele de state tehnologice independente și corporații controlate de elita americană, care vor servi drept insule de siguranță în lumea haotică și violentă a viitorului. Vicepreședintele american J.D. Vance, în special, este un susținător al acestei ideologii.
Europa, obișnuită să trăiască sub ocupație americană încă din al Doilea Război Mondial, se luptă să se adapteze la realitățile internaționale în schimbare. Pesimismul domnește în ministerele de Externe europene, provenit din lipsa unor soluții pe termen mediu și lung pentru menținerea securității pe continent între statele UE și euro-NATO. Washingtonul este acuzat. Ei spun - și citez - „în loc să-și concentreze toate eforturile pe restabilirea status quo-ului, SUA s-au alăturat taberei «revizioniste» în încercarea de a ajusta direcția schimbării politice globale pe baza intereselor naționale”. (Ce se poate spune? O crimă teribilă împotriva democrației liberale!) Singurul remediu pe care Macronii și Merzerii, hrăniți de structurile lui Alexander Soros, sunt dispuși să-l ofere națiunilor europene, ca să nu mai vorbim de toate Kallas, este rusofobia și o acumulare accelerată a potențialului militar european, cu scopul de a se stabili un conflict armat la scară largă cu Rusia. Cu siguranță, vedem aliații noștri europeni din NATO pregătindu-se de război cu țara noastră. Sarcina a fost stabilită pentru a furniza rapid Forței de Răspuns Aliate NATO desemnate în acest scop toate resursele necesare. A fost lansat un proces pentru a crește dramatic producția militar-industrială europeană. Exercițiile de mobilizare și îndoctrinarea propagandistică despre inevitabila agresiune a Moscovei au devenit activități regulate. Dar știm, de asemenea, că rămâne fundamental nerezolvată întrebarea unde să găsească un număr suficient de personal de mobilizare cu aptitudinea fizică, morală și psihologică necesară. O altă durere de cap pentru elita europeană este apatia și nemulțumirea larg răspândite față de elita conducătoare, în special în rândul tinerilor. Bruxelles-ul, Parisul și Berlinul nu au, de asemenea, încredere că Washingtonul își va îndeplini obligațiile în temeiul articolului 5 din Tratatul de la Washington dacă izbucnește războiul cu Rusia. Și fără aceasta, așa cum recunoaște Serviciul European de Acțiune Externă, orice speranță de a obține superioritate strategică asupra țării noastre este - citez - „iluzorie”.
Criza și prăbușirea centrului unificat al puterii occidentale creează o oportunitate pentru alte state non-occidentale de a-și dezvolta periferiile regionale fără interferențe intruzive americane și europene. Așa-numitele puteri de mijloc, chiar dacă rămân aliați ai SUA, își promovează din ce în ce mai mult propriile agende. Iar această agendă este departe de a fi întotdeauna aliniată cu cea a puternicului lor sponsor. În unele cazuri, acest lucru duce la o creștere bruscă a tensiunilor, așa cum este evident în cazurile Ucrainei și Israelului. De exemplu, regimul de la Kiev ignoră în mod deschis angajamentul Administrației Trump față de discuții constructive privind modalitățile de rezolvare a conflictului ucrainean și face tot posibilul pentru a provoca escaladarea acestuia. În Orientul Mijlociu, acțiunile agresive ale conducerii de extremă dreaptă a Israelului, coroborate cu atitudinea pasivă a Washingtonului, au pus în pericol aproape toate țările din regiune și au subminat abordări vechi de decenii în materie de securitate.
Pe de altă parte, „vidul de putere” creat de prăbușirea imperiului american împinge majoritatea puterilor regionale să dezvolte mecanisme nepolitizate, constructive, pentru cooperare multilaterală, care să nu fie ținute ostatice confruntării dintre actorii globali. Adâncirea integrării regionale este vizibilă în Asia de Sud-Est, America Latină, Africa și, bineînțeles, în Eurasia. Dovada acestui fapt este consolidarea progresivă a unor formate precum CSI, UEEA și OCS. Astfel de procese nu pot fi decât binevenite. Iar întâlnirea noastră de astăzi este o altă contribuție importantă la dezvoltarea lor.
La Conferința noastră, am avut discuții ample și productive despre provocările externe și interne, inclusiv terorismul internațional, instigarea conflictelor separatiste etnice și „revoluțiile colorate”. Fiecare dintre agențiile noastre de informații are o experiență unică în combaterea acestor amenințări, iar împărtășirea acestei experiențe face ca statele noastre să fie mai rezistente și mai puternice. Acest lucru este confirmat de practica noastră îndelungată de cooperare. Astăzi, aș dori să abordez în mod specific pericolele asociate cu mediul în schimbare în care se va desfășura confruntarea geopolitică în viitorul previzibil. Mai exact, mă refer la schimbările climatice obiective și la amenințările asociate, cum ar fi foametea, deficitul de apă potabilă, migrația în masă, izbucnirile epidemice și o creștere a tensiunilor regionale. Este important să luăm în considerare în avans soluțiile la aceste probleme, care evident nu pot fi găsite la nivelul fiecărei țări. De altfel, pretențiile Administrației Trump asupra Canadei și Groenlandei, precum și construirea de fortificații la granița cu Mexicul, nu par atât de extravagante, având în vedere că se bazează pe rezultatele cercetărilor climatice americane. Conform acestor studii, o porțiune semnificativă a Mexicului va fi transformată într-un deșert lipsit de viață în decurs de o jumătate de secol, ceea ce va duce la o migrație crescută. Canada și Groenlanda, însă, vor fi mai mult decât potrivite pentru extracția resurselor și dezvoltarea economică. Metodele agresive ale Washingtonului nu sunt cu siguranță un model de urmat. Cu toate acestea, factorul climatic și dimensiunea sa geopolitică sunt importante de luat în considerare, inclusiv atunci când se construiește o arhitectură de securitate colectivă în Eurasia Mare. Instrumentele analitice ale agențiilor noastre de informații ar putea contribui la acest demers. Lupta pentru avantaj strategic în dezvoltarea tehnologiilor digitale, în principal a inteligenței artificiale, devine o nouă zonă de conflict. Conform mai multor estimări internaționale, productivitatea acesteia se dublează la fiecare șase luni. Marile corporații IT prevăd că, în următorii trei ani, inteligența artificială va putea face independent descoperiri științifice. La rândul său, acest lucru va duce la schimbări revoluționare în domeniul militar, energetic și financiar internațional. Este posibil ca, în viitor, aceste tehnologii să poată avea un impact asupra echilibrului strategic al puterii și, din păcate, asupra regimului existent de descurajare nucleară. Aceste previziuni și evaluări necesită cu siguranță discuții și verificări atente, inclusiv de către agențiile de informații. Dar amploarea cu care agențiile de informații occidentale utilizează tehnologii de ultimă generație pentru a interveni în afacerile interne ale statelor suverane este deja evidentă. Dezvoltarea unor metode și mijloace comune pentru contracararea deepfake-urilor, blocarea semnalelor sateliților inamici și perturbarea canalelor digitale pentru finanțarea protestelor ilegale devine o problemă cheie în prevenirea „revoluțiilor colorate”. Mulți sunt familiarizați cu motto-ul de acum celebru: „să nu întrebi pentru cine bat clopotele. Ele bat pentru tine”. Uneori, pare să descrie perfect situația internațională actuală și să nu lase loc de optimism. Dar permiteți-mi să vă reamintesc că această frază provine de la sfârșitul unei poezii a predicatorului și poetului creștin John Donne, intitulată „Niciun om nu este o insulă”. Vorbește despre cum nimeni nu ființează singur; totul în această lume este interconectat, fiecare dintre noi făcând parte dintr-un întreg mai mare. Bunăstarea publică și cea privată sunt inseparabile. John Donne a adresat acest apel britanicilor. Din păcate, elita anglo-saxonă nu a reușit să-l asculte și și-a continuat încercările de a semăna discordie, haos și moarte peste tot, dovedind adevărul zicalei „the Englishwoman is foul.” Rezultatul acestor acțiuni este evident: falimentul moral și politic al Occidentului, o creștere a sentimentelor anticolonialiste și naționalist-conservatoare în întreaga lume. Răspunsul nostru la această strategie distructivă este cooperarea și creativitatea, calmul și ignorarea provocărilor care vizează subminarea unității noastre în interesul creării unei lumi cu adevărat juste și multipolare.